Lectia de arhitectura oferita de arhitectul Angelo Roventa in cadrul conferintei organizate de Kludi Studio in colaborare cu revista Arhitectura indeamna la re-evaluarea raportului intre conceptul architectural , integrarea urbana si expresia volumetrica.
In viziunea d-ului architect Roventa arhitectura devine o expresie plastica a unui mod de a trai ( ideea de “locuire poetica” cu care s-a incercat sa fim obisnuiti in facultate in orele teoria arhitecturii pare perfect pusa in scena in opera domniei sale) . “Coaja” cade pe un plan secundar subordonata punerii in scena a unei ipoteze de locuire si de locuire in mijlocul celorlalti.Ea este o negociere intre spiritul practic, conditionari legate de sit si de un scenariu de viata determinat de personalitatea beneficiarului si a locului . Arbitrii cu drept de veto sunt pragmatismul si umorul .
Cateva din temele de gandire pe care le-a oferit conferinta au fost:
-Economia de mijloace de expresie si relationarea cu cadrul urban – minimalism expresiv dublat de o gandire holistica a arhitecturii ca spatiu locuit si locuibil.
Completarea implicita dar neexprimata de architect ar fi fost ideea ca arhitectura care nu isi propune sa fie estetica sau sa se subordoneze unui cadru urban construit este posibila doar in conditiile unei culturi si traditii (a locuirii ) asumate.
Este interesant de vazut in paralel , felul in care in locuri in care nu exista o cultura a locuirii ( si Bucurestiul ofera multe exemple) locuintele incearca sa aiba in sine o individualitate proprie, stridenta si autonoma fata de cea a locatarilor sai.
-Arhitectura low budget – folosirea unor materiale in genere desconsiderate si mai modeste (cel putin aparent) ca expresie plastica
Un exemplu practic in care tehnica constructiva a fost schimbata pe parcursul executarii casei datorita atat factorului economic (alegerea unor materiale mai ieftine) cat si pe motive de expresie a fost o lectie importanta de asumare a ideii de maleabilitate a proiectului de arhitectura cat si de asumare a lipsei de finalitate in activitatea de proiectare.Toate modificarile proiectului fac parte integranta din personalitatea sa iar tabu-uri de genul necompatibiliatii unei scari de beton in interiorul unei structure de lemn nu isi au locul.
Un alt element de luat in considerare este perceptia reala a materialului pus in opera.Un material , chiar si ieftin , dar a carui tehnica este stapanita si corelata cu specificul spatiilor poate face diferenta intre un spatiu riguros corect si unul profund asumat si semnificant.
-Reconsiderarea partiului de arhitectura in cadrul proiectelor de locuinte colective respectiv locuinte sociale
D-nul arhitect Angelo Roventa prezinta un proiect de locuinte sociale care in loc sa mearga pe ideea de spatii de locuit mici si procent de spatii verzi redus recurge la alegerea de solutii constructive ieftine si usor pe pus in opera pastrand spatiile verzi si un regim scazut de inaltime.
O alta propunere adusa este cea a masinii de locuit reinventate. Locuinta nu este un spatiu riguros impartit in zona de zi respectiv zona de noapte.Ea este un rezultat al raportului (variabil) intre spatiile fixe (determinate de instalatii sanitare) si cele mobile.Se promoveaza ideea comprimarii spatiilor in virtutea observatiei simple ca functiunile diferite inglobate intr-o locuinta nu sunt folosite simultan.
-Reconsiderarea factorului durabilitate– arhitectura eco.
Principiul este aplicat cu success in constructia salii atelier in completarea Teatrului National Iasi.Constructia cub din lemn este conceputa in ideea de economie maxima a materialelor si tehnicilor de constructie.Este asumat statutul de provizorat cat si ideea de reutilizare a constructiei prin mutarea ei ulterioara in alta locatie si adaptarea utilizarii la necesitatile locului .
-Alternative (neconventionale) constructive
Cel mai bun exemplu este locuinta container obtinuta prin asamblarea unor module de dimensiuni standard.Sunt eliminate costurile proiectarii de structura si reduse costurile rezultate din utilizarea materialelor traditionale de constructie in beneficiul confortului si dimensiunilor spatiilor locuite.
Ceea ce pune insa semne de intrebare este reactia unei (bune) parti din auditoriu.In buna traditie in care facultatea ne-a invatat intrebarile fata de un discurs mai curand poetic decat programatic au fost preponderant functionaliste.
Intrebarea insa s-ar pune altfel – in ce masura spatiile din locuintele colective ale anilor 80 , categoric functionale si eficiente ca dimensionare si relationare, reusesc astazi sa ne reprezinte. Si, dupa cum spunea arhitectul Angelo Roventa, cat este oare de natural si sanatos ca in decurs de mai bine de 70 de ani , in ciuda tuturor schimarilor de viata si mentalitate (traduse atat de bine la nivelul volumteriei cladirilor si sistemelor constructive folosite), totusi partiul de arhitectura si scenariul de viata inlgobat in acesta sa ramana in linii mari identic.
