Este destul de neclar in ce masura regina de alb din Alice in tara minunilor este un personaj pozitiv. Piesele de alb sunt insa mereu cele ce au prioritate in jocul de sah, iar sah-ul este un joc al inteligentei.
In jocul de sah regina are mereu un rol mai activ decat orice alta piesa de pe tabla de joc, un joc incomparabil mai interesant decat al sedentarului rege. In fapt regina este un personaj atat de activ incat uneori ai impresia ca este centru tablei de joc.
In viata de zi cu zi am avut ocazia sa intalnesc la un moment dat regina de alb. Era iarasi in mijlocul tablei de joc, tabla de joc fiind concretizata in realitatea unei dupa-amieze calduroase de primavara tarzie a capitalei in terasa Capsa. Ne aflam acolo intreaga tabla de sah, ba chiar concuram serios multi pentru rolurile de nebuni si cai (alte roluri interesante dupa cel de regina). Cum taberele erau usor neclare, ca mai tot timpul in “irealitatea imediata” nu exista si nu existau printre noi nici invinsi, nici invingatori ci in proportii egale idealisti si pragmatici tristi cu roluri intersanjabile la final de repriza.
Regina de alb se afla la inceput de joc la polul opus al tablei-masa fata de mine. Eu in negru cum imi e obiceiul, ea in alb cum ii e felul. Regina a atacat printr-un “buna seara” in franceza care ne-a paralizat pe toti. Am raspuns timid si inca o perioada lunga miscarile au fost timide de o parte (a noastra) si prudente de alta ( a ei ). Este greu sa sintetizezi zambetul cuiva care pare sa se situeze dincolo de cunoastere, dincolo de alergatura noastra inutila de zi cu zi ce ne “fura” in amagiri si bucurii. Zambetul egal parea de o generozitate si absenta totala. Probabil am imprumutat (sau abuzat ) pentru moment de rolul nebunului si am zambit in raspuns reginei asteptand ca urmatoarea mutare sa fie o poveste lunga care sa explice absenta restului de regat al pieselor albe. Am plusat cateva miscari la rand cu un zambet iar regina a continuat sa fumeze impasibila in zambetul ei detasat si alb dincolo de zbaterea noastra.
Am privit regina lung cu o dorinta pregnanta de a pierde partida, dar privirea ei deschisa a anulat ideea de joc.Orice gest al meu isi primea replica redefinita prin rafinament si pudoare.La tabla-masa ramaseseram eu, ea si inca vreo cateva piese de sah. Avea un zambet regal invingator desi era singura de culoarea sa. Culoarea nu e tot timpul relevanta.
Regina alba a plecat grabit dupa ce reusise singura sa castige partida in care nici un rege nu era prezent.
