Monthly archives: June 2013

Casa lui Rogojin (interioare dostoievskiene)

Citesc întotdeauna cu plăcere pasajele din romane în care sunt descrise interioare sau detalii legate de arhitectura spaţiilor în care acţiunea se desfaşoară. Nu rareori mici perle legate de istoria unor străzi şi clădiri cunoscute pot fi desprinse în modul cel mai neaşteptat din literatură. Dar ceea ce face lucrurile cu atât mai captivante este rolul pe care aceste descrieri îl joaca în cadrul naraţiunii, rolul lor de a releva adevăruri esenţiale referitoare la personajele ce trăiesc în mijlocul lor (în special în cazul literaturii înscrise în curentul realist).

În construcţia complexă a romanului „Idiotul” un rol interesant îl au astfel pasajele în care autorul descrie interioarele (dar şi arhitectura exterioară) a locuinţei lui Rogojin. Avem două descrieri ale casei in două momente cheie ale desfăşurării acţiunii romanului – ambele descrieri corespund unei vizite a prinţului Mîşkin. Prima vizită este facută de prinţ înainte de plecarea sa din Petersburg şi este urmată de o primă stare de delir.

Vizita reprezintă prima întâlnire a prinţului cu casa lui Rogojin, totuşi aspectul acesteia nu-l surprinde deloc – el reuşind să recunoască intuitiv locuinţa lui Rogojin.

Aspectul casei este masiv, lipsit de eleganţă şi posomorât.

„casa era mare, posomorâtă, cu parter şi doua etaje, fără niciun fel de arhitectură, de culoare verde-murdar. Unele case de acest fel, (…) se păstraseră chiar pe aceste străzi ale Petersburgului (oraş in care totul se schimbă atât de repede) aproape fără nici o schimbare. Sunt clădite solid, cu ziduri groase şi ferestre extrem de rare, la parter, uneori ferestrele au gratii. (…) Pe dinafară şi pe dinăuntru totul parcă e neprimitor şi rece, totul parcă se ascunde şi se fereşte, şi ar fi greu să-ţi explici de ce-ţi faci această impresie numai după aspectul casei. Combinaţiile arhitectonice ale liniilor au, desigur, secretul lor. În aceste case locuiesc aproape in mod exclusiv oameni din tagma negustorilor. Apropiindu-se de poartă şi privind tăbliţa, printul citi: „Casa lui Rogojin, cetaţean de onoare din naştere”.

Casa este veche, se menţionează că este una dintre cele păstrate „de la sfârşitul secolului trecut”- aceasta însemnând sfârşitul secolului XVIII. Prezenţa ei este deja anacronică în Petersburgul acelei vremi.

Casa, clădită de strămoşii lui Rogojin, nu avusese de la început funcţiunea de locuire. Parterul casei fusese iniţial proiectat să găzduiasca dughene date spre închiriere. Dealtfel şi camerele de la etaj erau destinate închirierii – ele functionând ca locuinţe de împrumut pentru chiriaşii dughenelor de la parter.  La momentul vizitei prinţului, tot nivelul superior al casei este ocupat de locuinţa lui Rogojin şi a familiei sale. Totuşi ceva din aspectul rece şi neprimitor al vechii clădiri în care străini închiriau camere pe perioade mai lungi sau mai scurte, încă se simte în aspectul general al clădirii.

idiot -mini-series-2003-Directed by Vladimir Bortko

idiot -mini-series-2003-Directed by Vladimir Bortko

Împreună cu prinţul traversăm camerele casei şi observăm că aspectul sumbru din exterior se extinde şi in interior prin întunericul ce domneşte înăuntrul casei. Lipsa etichetei este evidentă din primele minute :

„Servitorul care  îi deschise nu se duse să-l anunţe, ci îl conduse imediat pe un traseu lung”

idiot -mini-series-2003-Directed by Vladimir Bortko

idiot -mini-series-2003-Directed by Vladimir Bortko

Mai toate detaliile interioarelor trimit la ideea că avem de-a face cu casa unui parvenit: materialele de finisaj sunt fie grosolane fie sunt folosite pentru impovizaţii menite să creeze aparenţa unor materiale nobile şi/sau preţioase:

„traversară şi o sală principală, ai cărei pereţi erau zugrăviţi in „imitaţie de marmură”, cu duşumeaua din scânduri de stejar şi cu mobilierul din anii douăzeci, grosolan şi masiv”

idiot -mini-series-2003-Directed by Vladimir Bortko

idiot -mini-series-2003-Directed by Vladimir Bortko

Continue reading

Hotel Ambasador

Imaginea aeriană ce surprinde viitorul bulevard Magheru (la momentul respectiv denumit Bulevardul I.C. Brătianu iar mai târziu Take Ionescu) la început de secol ne prezintă o stradă bordată de o vegetaţie bogată ce ascunde în mare parte vilele cu regim de înălţime redus construite retras faţă de stradă.  Până în anii 30 însă, treptat, cea mai mare parte a vechilor reşedinte cochete au fost demolate iar noile cladiri au construit încet încet un front continuu, total diferit faţă de imaginea oraşului cu care fuseseră obişnuiţi bucureştenii până la acea dată.

imagine aeriana bulevardul Bratianu

 

(imagine suport preluată din volumul “Calea Victoriei-Bucureştiul interbelic” -editura NOI media print)

Una din aceste noi clădiri  ridicate a fost hotelul Ambasador proiectat de arhitectul Arghir Culina şi inaugurat în luna  mai a anului 1939. Terenul aparţinea domnului Constantin S. Mihăescu, iar construirea hotelului a necesitat demolarea clădirilor deja existente pe suprafaţa lui.

La sfârşitul anilor 30 parcelele alăturate acestui teren erau deja construite – în stânga,  în 1935 se finalizase construcţia Blocului Aro (comandat de Societatea Asigurarea Română) iar  în dreapta parcelei (către Universitate), fusese construită clădirea CICLOP.

Data la care a început execuţia hotelului Ambasador este incertă – unele surse indică anul 1936 altele anul 1937  (2) sau 1938.

hotel ambasador

hotel ambasador

Cert este că în catalogul cu abonaţii la telefon pe anul 1938 din capitală figurează încă la numarul 10 Bulevardul Take Ionescu garajul domnului Constantin S. Mihăescu. Domnul Mihăescu a fost în mod cert o persoană întreprinzătoare şi cu o avere substanţială: dumnealui este reprezentant general al mărcii „Nasch-Renault” şi tot în proprietatea sa se află şi un garaj în Strada Dr. Sergiu nr.28, un depozit de benzină în Băneasa şi un garaj în Bulevardul Cobălcescu nr.45. Sediul principal este însă cel din bulevardul Take Ionescu, unde catalogul ne informează că se află „centrala şi expoziţia”. Din perioada în care acesta nu fusese încă demolat avem o imagine din arhiva Willy Prager (realizată in anul 1937) ce surprinde frontul clădirii vechi învecinate cu blocul CICLOP. Clădirea este în mod vădit una şi aceeasi cu cea deja marcată în prima imagine aeriană de început de secol a acestui segment de bulevard.

 

hotel ambasador

hotel ambasador

hotel ambasador

Terenul rămas în urma demolării acestei clădiri avea o suprafaţă redusă şi o formă neregulată dificilă. Continue reading