Tag archives: arhitectura spatiilor fanteziei

Imaginarul lui Terry Gilliam

O tema interesanta in orice tip de creatie artistica este cea a transpunerii in concret, prin cuvinte,imagini sau sunete a spatiilor imaginare. Nesupuse regulilor geometriei euclidiene sau legilor gravitatiei acestea sunt inselatoare si evanescente iar transpunerea lor este la limita fina dintre authentic si artificial. Unul dintre maestrii spatiilor imaginare in domeniul cinematografiei este in mod incontestabil Terry Gilliam, iar ultima sa realizare “ The imaginarium of doctor Parnassus” este un festin de vise distilate in imagini.

Teza filmului este insasi pledoaria pentru imaginatie ca singura optiune de depasire a conditiei umane – daca sacrul exista  atunci acesta este dincolo de bine  si de rau iar el tine de o imaginatie ce nu neaga ratiunea ci o foloseste pentru propria potentare.

Aparator fervent al libertatii prin imaginatie Terry Gilliam este prin excelenta un excentric al cinematografiei actuale . Fantezia promovata de Gilliam este dincolo de efecte speciale sau decoruri, ea este o expresie a gandirii neingradite de nici o prejudecata estetica sau morala. Frumosul este egal uratului prin complexitate si fantezie.

Premisa de la care porneste Gilliam este una poetica – lumea exista prin povesti iar atata timp cat ele vor continua a fi spuse, lumea va continua sa existe. Povestile au multe forme de a se intrupa , poti spune povesti atata timp cat mintea stie sa “calatoreasca” si atata timp cat imaginatia e libera. Fara ganduri si imaginatie “oglinda” n-are profunzime continuand sa reflecte doar o imagine geometric determinata, o arhitectura sterila fara suflet.

Confruntarea cu diavolul pune in lumina un raport ambiguu  rau-versus bine. Diavolul pare mai curand amuzat de existenta unui partener de joc si prea putin dornic sa isi revendice premiul victoriei pe care continua sa o aiba, cu fiecare pariu pierdut de om. Batranul pierde data dupa data in fata diavolului fara insa a fi invins in esenta lui ci doborat de trecerea sa prin timp. Asa cum afirma el insusi cea mai grea victorie este cea in care etern fiind ajungi sa infrunti uitarea si pierderea tuturor celor care credeau in tine. Intr-o lume moderna, profetul este ascuns in batranul cersetor iar bogatiile sunt deghizate in zdrente.

Continue reading