Tag archives: centru

Invitaţie la redescoperire

Bucurestii vechi si noi

Prăfuit doar de timp, nu şi de colb

Aglomerat de idei, nu şi de oameni

Zgomotos prin schimbul de idei

Dezordonat prin interacţiune

Murdar prin pasiunile vieţii stradale

Nesigur prin frumuseţea atmosferei nocturne

Bizar prin aparenţe, nu şi prin esenţă. Continue reading

locuinte de necesitate.de lux

 

Disclaimer: nu intentionez sa introduc o tenta politica in posturile mele dar in masura in care locuintele sociale si problema caselor retrocedate se leaga de ideea de politic si sunt reglementate ca solutionare la nivel politic , aparitia politicului este inevitabila in posturile mele . macar uneori. 

Citisem acum ceva vreme despre o modificare a legii privitoare la casele retrocedate. Astfel in aprilie 2008 Palamentul Romaniei adopta legea nr.84 de aprobare a ordonantei de guvern  74 pe 2007.In linii mari legea isi propune sa reglementeze si nuanteze situatia caselor retrocedate si a vechilor proprietari/chiriasi. Mai exact asigurarea unui fond de locuinte pentru vechii proprietari/chiriasi (abuzivi) ai locuintelor in sistemul locuinte subventionate de stat si regimul privilegiat de inscriere pe listele de asteptare a acestora. Practic ea include chiriasii evacuati in categoria celor care au dreptul la “locuinte de necesitate” (definite prin legea locuintei din 1996 ca :”  Locuinţă destinată cazării temporare a persoanelor şi familiilor ale căror locuinţe au devenit inutilizabile în urma unor catastrofe naturale sau accidente sau ale căror locuinţe sunt supuse demolării în vederea realizării de lucrări de utilitate publică, precum şi lucrărilor de reabilitare ce nu se pot efectua în clădiri ocupate de locatari.”)

 

Ajungand acum la cele doua turnuri (supranumite “Gemenii”) din Piata Natiunilor Unite trebuie sa trecem putin in revista istoria lor.Constructia lor a inceput in anii ’80 fiind abandonata imediat dupa Revolutie. Pentru o lunga perioada santierul a fost abandonat ,constructia aflandu-se in stadiul de constructie la rosu in momentul respectiv. In aceasta perioada multe din materialele de pe santier au fost furate sau s-au degradatat, ceea ce la reinceperea santierului a provocat costuri suplimentare. Reinceperea santierului s-a facut pe costurile Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului.In martie 2007 Cladirile au fost trecute in administratia primariei iar parterul si mezaninul cladirilor a fost preluate de Compania Nationala de Investitii (lucru reglementat prin intermediul unei ordonante de urgenta). In perioada respectiva , primarul Adrian Videanu afirma ca apartamentele din blocurile din piata Natiunilor Unite sunt destinate oamenilor ale caror locuinte se afla in proces de consolidare.

 

La  momentul de fata blocurile sunt “deja” finalizate (dupa mai mult de 20 de ani de constructie si intreruperi).Conform legii 84 din 2008 locuintele sunt acum destinate atat oamenilor ale caror locuinte se afla in proces de consolidare cat si vechilor chiriasi evacuati din casele retrocedate cu mentiunea ca prima cateorie va sta in locuinte pana la finalizarea consolidarii locuintelor in timp ce a doua categorie va sta pe termen nelimitat.Nivelul chiriei va fi stabilit de catre municipalitate.

Pe data de 26 august actualul primar Sorin Oprescu a facut o vizita la blocurile din piata Natiunilor Unite cu ocazia inaugurarii acestora.

 

 

Daca este bine sau rau ca primaria gaseste de cuviinta sa construiasca locuinte de necesitate intr-o zona in care pretul de mp/construit porneste de la  2400 euro (fara tva) si creste de la un etaj la altul catre etajele superioare cu 50 euro/mp construit/etaj (la care se mai adauga desigur costul locului de parcare si a boxelor de subsol) ma abtin sa comentez.

 

Iarasi nu voi comenta nici felul in care vechii chiriasi din casele retrocedate au fost inclusi automat (si fara analiza diferentiata pe cazuri concrete ) in categoria defavorizata care necesita protectie din partea statului iar locuintele de necesitate (in cazul lor) pot fi ocupate pe termen nedeterminat.

Tot ce voi spune este ca nimic nu este in Bucuresti mai legitim si definitiv decat starea de provizorat si ca intrevad un viitor plin de surprize pentru cele doua turnuri.

p.s. aici ptr un anunt imobiliar in zona si in conditii f similare

 

 

 

 

bulevardul Carol nr.61 (casa domnisoarei Havisham)

“Este pe bulevardul Carol 61,colt cu strada Olari, o casa particulara cu un etaj si un subsol ridicat.Nu-mi dau seama de ce , aceasta cladire care n-are nimic deosebit imi placea atat de mult acum 20 de ani,incat imi spuneam ca daca mi s-ar fi intamplat sa fac o frumoasa afacere, voi cauta s-o cumpar.in serile din urma, trecand prin fata ei, mi-am amintit de asta si mi-am gasit mai mult decat o asemanare cu ea. Ca si mine e demodata, un pic subrezita si prost ingrijita” (Matei Caragiale – jurnal 1934- exstras din Ioana Parvulescu “tara Miticilor”)

La actuala adresa bulevardul carol I nr.61 este un magazin Mega Image proaspat construit. Totusi dupa cum arata planurile vechi ale orasului cat si planurile actuale Strada Olari nu s-a intersectat niciodata cu Carol I. Trama stradala din aceasta zona in ciuda pierderilor suferite de fondul construit nu s-a schimbat prea mult in timp.

Singura cladire din zona care pare sa se potriveasca cu descrierea facuta de Matei Caragiale este o cladire construita in sistem S+P+m construita pe o parcela cu deschidere catre parcul Izvorul Rece si strada Olari.Construita in stil eclectic, fiind una dintre putinele cladiri construite cu retragere la strada (ceea ce ii da un oarecare aer de bunastare) cladirea se diferentiaza net de fondul construit in care se incadreaza.

Nu stiu daca aceasta casa (care mie in prezent imi apare ca o ultima relicva a unei vieti usoare bazate pe o bunastare construita cale de generatii ) este cea de care vorbea scriitorul, desi recunosc ca imaginea ei ma fascineaza de ceva ani buni. Recent insa cercetand situatia pe piata imobiliara a zonei am avut surpriza sa gasesc anuntul de punere la vanzare a casei .

Primul soc a venit din ideea ca exista un mostenitor legitim si gata sa-si exercite drepturile in casa care imi parea locuita doar de o miss havisham ce seara aprinde o lumina la mansarda (mereu aceeasi). Al doilea gand a fost revelatia ca probabil nici un scriitor contemporan, oricat de talentat, nu ar putea visa macar ca facand “o frumoasa afacere” sa cumpere casa cu pricina (la modesta suma de 1.65 mil euro) .

my user friendly tower

postez acum un post mai vechi al meu de pe un  blog  in prezent abandonat de mine -definitiv sau nu?-(dar care blog ,alaturi altora de acelasi tip mi-au dat ideea  initierii “punctelor de fuga”)

cand te muti intr-un apartament dintr-un bloc construit in ’47 exista avantaje si dezavantaje.daca avantajele sunt sufcient de evidente la 8 -9 dimineata cand decizi ca drumul pe jos sau cu autobuzul pana la birou ( aici intram si in capitolul avantajele de a lucra in centru) dureaza sensibil apropiat. dezavantajele se releva rand pe rand de dimineata pana seara, de la vreme rece la vreme calda, de la luna la alta.

Un apartament intr-un bloc vechi e ca o batranica care a avut tot timpul si toate ocaziile sa acumuleze zeci si zeci de tabieturi.si-a trait deja tineretea cu persoane ce vor ramane mereu un capitol nerelevat mie dar ghicit in zgarieturi din mobile veche de lemn masiv. Si foarte probabil in anii ’50 imobilul insusi parea o tinerica extravaganta si cocheta printre case mici si pipernicite care visau sa imite stilul eclectic prin ipsosuri ieftine lipite cu un orgoliu induiosator de fatada.Multe mai exista si astazi si pentru trecatorul grabit probabil diferenta intre EA si ele nu mai este astazi data decat de regimul de inaltime.Sunt toate vechi si prafuite obiect al rafuielilor in instante de judecata si speculei imobiliare.Ca niste batranele iubite declarativ de nepoti plini de sperante.

Ce am gasit din primul moment in casuta mea temporara a fost dragostea de viata ghicita prin atentia acordata detaliilor.Si intr-adevar ponind de la holisorul micut cu usa din lemn masiv, trecand in camera nu atat mare cat generoasa ca spatiu (are inaltimea libera de cam 3-3.2m ), stand la o cafe pe micutul balcon frantuzesc de pe care se vede toata zona vecehe pana departe unde casutele se pierd in zona de blocuri masive , trecand prin bucataria micutza de burlac cu o dimensiune suficient de mare cat sa pui doua cani de cafea dimineata si un corn cu ciocolata seara si terminand in baia ce inca pastreaza vechile fittinguri de alama viata (pe)trecuta candva aici pare sa fi fost usoara si comod-agreabila.

Toate astea sunt mai curand un fel de introducere pentru schimbarile operate zielele astea.vechea tamplarie din lemn ( cu caseta cu rulouri tot din lemn ) ce dadea in balconul frantuzesc a fost azi inlocuita cu un geam cu tamplarie de pvc. Obisuiam sa fiu cel mai mare adversar si critic al mutilarilor de genul asta si am fost profound dezamagita cand chiar si facultatea de arhitectura si-a aratat in urma restaurari ochii de pvc catre fantana. Desigur in cazul de fata conditiile sunt cu totul altele: fatada vizata da catre o curte interioara nu tocmai estetica, fatada in sine este extreme de degradata iar tamplaria veche era extreme de degradata.

Totusi o parte din tacerile si zgomotele casei au plecat odata cu storurile din lemn si lumina filtrate prin ele.blocul este incat incet cucerit geam dupa geam, metru patrat de faianta dupa metru patrat de faianta si incet incet toate povestile blocului vor zace si ele printre resturile de tamplarie ramase in fata usilor.trecutul isi va face bagajele si va pleca din casa in casa pana cand singurul loc ramas va fi in albume vechi de poze.

alternative in centru (2)

Spuneam in postul anterior despre variantele locuirii in centru si posibilitatile pe care le prezinta centrul pentru perioada urmatoare.

O prima varianta era dupa cum spuneam varianta locuintelor de lux, cladiri cu o amprenta la sol nu foarte mare construite in curti pana de curand parasite sau ocupate doar de case darapanate si baraci. Exemplul dat era turnul evocasa selecta din zona Foisor, dar exemplele sunt multiple (zona invecinata bulevardului Magheru si pietei Romane este plina de exemple).

O a doua varianta era reprezentata de casele etajate si amenajate ca locuinte individuale de lux in plin centru. Spuneam ca probabilitatile existentei unui excentric gata sa cheltuiasca o avere pentru o casa in plin centru ( cu toate avantajele si dezavantajele rezultate din pozitionare) sunt destul de mici.Ma refeream desigur la tendinta de “asezare” in timp a situatiei centrului – care va fi in general de vindere urmata de demolare (mai mult sau mai putin musamalizata in cazul cladirilor cu valoare istorica sau arhitecturala). Asta nu neaga situatia existenta : in care case din centru (unele fara nici o valoare arhitecturala) care au avut “norocul” unui proprietar cu posibilitati financiare mai mari au fost renovate/etajate/extinse (multe intr-un mod discutabil ca estetica) .

In fine a treia varianta este obtinerea de noi locuinte (de nivel mediu) prin indesirea zonei construite si reducerea automata a spatiilor verzi. Avantajul major al acestor locuinte fata de ansablurile nou construite in zone periferice ale orasului este reprezentat de existenta unei infrastructuri bine pusa la punct in zona. Practic ai toate avantajele unei locuinte din cartierele anilor ’70-‘80 (buna legatura cu centrul , apropierea de dotari de tip scoli-spitale-magazine indispensabile mai ales in cazul familiilor cu copii , o calitate a spatiului urban mai ridicata decat in majoritatea ansamblurilor periferice construite haotic si meschin) eliminand dezavantajele ( uzura tehnica si morala a apartamentelor).

Un astfel de exemplu este ansamblul “Obor Towers”. Ansamblul construit din 2 tronsoane lipite cu regim de inaltime diferit este localizat in zona Obor pe strada Avrig si este in prezent in curs de constructie . Si dezavantajele unui apartament nou in centru se pot vedea din studiu pe caz in situatia ansamblului Obor. Din pozele puse la dispozitie pe internet pe www.rez.ro se observa cu usurinta distanta meschina dintre noul ansamblu si vechile blocuri care va duce la o lipsa a intimitatii de ambele parti. Desi pe site-ul official ( http://www.obortowers.ro/ ) al proiectului se afirma ca apartamentele de parter vor beneficia de gradini este usor de ghicit in ce masura acestea chiar vor fi un avantaj si nu doar o maniera practica a investitorului de a vinde spatiile “moarte”( pe care nu a putut construi) la nivelul unei dotari de lux.

Probleme ar mai putea aparea in legatura cu accesul auto – desi este asigurat in medie un loc de parcare pe apartament, traficul suplimentar adus de noul ansamblu pe niste strazi secundare precum Avrig si Cherestegiilor ar putea deveni suparator.

Subiectul construirii in centru este unul complex iar cazul “Obor Towers” este doar o fateta a unei realitati care in anii urmatori se va impune in fata noastra : dincolo de solutionari locale problema centrului si problema suplimentarii numarului de locuinte in bucuresti trebuie corelate si rezolvate printr-o gandire holistica si de perspectiva la nivelul orasului. Altfel fiecare “rezolvare locala” isi va nega si pierde validitatea la urmatoarea interventie invecinata. Dar despre aceasta mai pe larg intr-un post urmator.