Putem mai lesne înţelege arhitectura anilor interbelici privind imaginile de epocă ale clădirilor, observându-le inserate în contextul care le-a provocat apariţia iar apoi le-a asimilat. În pozele acestea ele sunt prezenţe cu aer proaspăt şi cochet, disonante pe fundalul prăfuit al Bucureştiului de început de secol. Sunt rare cazurile în care, în plus faţă de această documentare în imagini, avem ocazia să găsim şi planurile, detaliile tehnice şi cuvintele arhitectului ce le-a proiectat. Totuşi numerele vechi ale revistei “Arhitectura” ne oferă uneori această şansă minunată de a înţelege felul în care istoria oraşului a fost scrisă.
Un astfel de exemplu îl găsim în numărul 2-august 1935 în care avem prezentat proiectul blocului din imaginea de mai jos. Casa I.Tabacu era situată pe Strada Ghenadie Petrescu nr. 183. Nu avem planul parterului, dar, judecând după imagine, el era probabil integral ocupat de funcţiunea comercială.
Avem însă la dispoziţie planul etajului curent. Putem astfel să remarcăm o serie de lucruri legate de planimetrie, amănunte ce trădează un mod de viaţă astăzi dispărut. Astfel, primul lucru care iese în evidenţă citind planul este existenţa a două scări interioare – avem o scară principala şi o scară secundară (destinată probabil în special servitorilor). Diferenţa între scara principală şi cea secundară este dată atât de lăţimea rampei cât şi de înălţimea treptelor ( scara pricipală are 20 de trepte în timp ce scara secundară are doar 18). Şi accesul este diferit rezolvat – intrarea în casa scării principale se face direct din stradă, în timp ce accesul către scara secundară se face din curtea interioară.
Din casa scării principale se face accesul în apartament – câte unul pe nivel. Ca la multe alte blocuri interbelice, apartamentul este nedecomandat – se intră într-un vestibul de unde se face accesul într-un hall generos. Hall-ul este cel care asigura mai departe accesul în dormitoare (două la număr) şi sufragerie. Tot din hall se poate intra şi într-un coridor îngust ce face legătura cu funcţiunile secundare (grupuri sanitare şi bucătărie), ferindu-le astfel de vedere şi orientându-le către curtea interioară . Dormitoarele şi sufrageria au geamuri către stradă, dintre ele cel mai avantajat ca poziţie este dormitorul matrimonial, poziţionat pe colţul clădirii şi beneficiind de geamuri către ambele străzi.
Suprafeţele camerelor sunt generoase: sufrageria are aproximiativ 28 mp, dormitorul cel mic are 16 mp.
Observăm câteva detalii – hall-ul central nu este luminat natural, pentru a atenua acest inconvenient încăperea se deschide prin glasvanduri către toate camerele cu care face legătură.
Din casa scării secundare se face accesul către camera servitorilor, extrem de modestă ca suprafaţă (1.90×2.70 m) . Tot din casa scării secundare se face accesul către un sas ce face legătura cu bucătăria apartamentului şi cu o cămară ventilată (geamul este orientat către curtea interioară). După cum afirmă arhitectul autor al proiectului:
“Camera servitorilor este ţinută în afara apartamentului propriu-zis al etajului, spre a lua acestora, la nevoie, orice acces în apartament.”
Blocul există şi astăzi, chiar dacă numele străzilor şi numărul din adresa s-a schimbat. Adresa actuală este Strada Popa Nan nr. 119. Continue reading
