Tag archives: evenimente

targul imobiliar national 2008

Targul imobiliar national ( TIMON) a avut loc intre 16-19 octombrie 2008 la World Trade Center Bucuresti si a prezentat in premiera 10 proiecte imobliare.

Proiectele nu au reprezentat decat o fractiune mica a ofertei efective existente de pe piata imobiliara si s-au putut grupa in cateva clase clar definite.

O prima categorie este constituita din proiecte relative mici dar oferind apartamente de lux, in general gata mobilate, in centrul Bucurestiului. In aceasta categorie se situeaza “Stil Residence” (situat in proximitatea Bulevardului Dacia intersectie cu Stefan cel Mare), “Lotus Cismigiu”( aflat langa parcului Cismigiu) si “Evocasa Selecta” (despre care am mai vorbit déjà in posturile anterioare si care este un proiect care imi este oarecum simpatic).

Stil Residence:

Evocasa Selecta:

O a doua categorie distincta este cea a locuintelor ieftine de periferie. Targetul principal in constituie tinerii cu ceva posibilitati financiare (care sa le permita mutarea din casa parintilor )dar nu si prea multe mofturi vis-à-vis de noua locuinta. In aceasta categorie cel mai vandut produs a fost desigur mult mediatizatul ansamblu “Rasarit de soare”. Si din aceeasi gama de “produse” ansamblul “quadra 2” (ansamblul quadra 1 dupa cum anunta site-ul oficial este vandut integral si face trimitere catre “rasarit de soare” –pentru eventualii doritori).

Tot din aceeasi categorie fac parte si ansmblul “Casablanca Residence” situat in apropierea parcului Titan, pe bulevardul Theodor Pallady. Ansamblul ofera spre vanzare 1260 apartamente grupate in 7 cladiri cu 18 etaje.Suprafata complexului este de 36.000 mp.

Terra Residence – Soseaua Voluntari.

A treia categorie , si cea mai bine reprezentata, este cea a locuintelor din nordul capitalei din zona Baneasa. Oferta porneste de la proiecte relativ accesibile, precum “Greenfield” unde se vinde cu 1200 euro/mp construit ( inclusive boxa si parcare la subsol) , ajungand la preturi mai de mijloc de 1400 euro/mp construit ( si fara loc de parcare inclus) la Felicity pentru ca cele mai luxoase si pretentioase oferte sa fie polarizate de ansamblurile Global City, My Dream Residence si Rovere ( acesta vandandu-se undeva peste 2000 euro/mp construit dar venind la pachet cu mobilare si design interior).

Global City Residence:

Ansamblul Rovere:

Una peste alta pot spune ca e de bun augur faptul ca oferta este destul de bogata si in acelasi timp diferentiata pe segmente de piata. Cumparatorul incepe sa fie tratat ca un partener egal de discutii in conditiile in care brosurile si machetele chiar au fost de o calitate surprinzator de buna iar standurile si informatiile oferite de agentii de vanzare au fost suficient de detaliate pentru orice client oricat de pretentios.

La categoria machete castigatorul detasat este desigur ansamblul Rovere.

La categoria relevanta informatie si calitate arhitecturala a ansamblului voi desemna pe post de castigator ansamblul “felicity”.

O mentiune speciala o voi da standului Evocasa care ,fara sa-si dea seama macar, si-a subminat singur prezentarea grafica foarte ok prin prezentarea machetei ansamblului Evocasa Selecta ( de-abia vazand macheta am inteles complet proiectul si am realizat distantarea mult prea mica fata de limitele terenului a cladirii, ceea ce va afecta desigur atat iluminarea apartamentelor cat si sentimentul de intimitate).Trebuie oricum privita cu o admiratie (sora cu stupoarea) mandria cu care este afisata macheta detaliata a unui ansamblu ce depaseste cu mult regimul de inaltime maxim admis in zona Foisorului.

Si desigur o mentiune speciala adusa si ansamblului “obor towers” …macar ca e vechi pe blogul asta .

Cum zidurile prind viata

Indiferent de reusita unui partiu de arhitectura ( tradusa prin functionalitate), interfata de care ne lovim zilnic la majoritatea cladirilor este cea a zidurilor.In multe cladiri nu ajungem sa calcam niciodata – cladirea CEC-ului spre exemplu sau palatul telefoanelor raman imagini emblematice pentru Bucuresti cu toate ca marea majoritate nu au calcat in viata lor inauntru si cu atat mai putin nu stiu cand si in ce conditii au fost construite cladirile.Sunt practic cutii cu care lumea s-a obisnuit sa se intalneasca in drumul zilnic (De ce ne-am mai mira oare ca atunci cand una dispare, lipsa sa nu este simtita, ea fiind curand inlocuita de o “cutie contemporana” cu un continut la fel de neinteresant pentru trecator).

Proiectul “zilele bucurestiului” (si prin asta ma refer strict la programul de proiectii ce a folosit ca suport cladirea Facultatii de Arhitectura, Cladirea Ministerului Agriculturii si Universitatea) a incercat exact acest lucru – sa realizeze o punte intre privitor (in postura de consummator de arhitectura) si produsul de arhitectura, prin medierea imaginii.Gestul, desi poate prea subtil pentru caracterul campenesc inevitabil al manifestarii din care a facut parte, este admirabil .Este poate o prima incercare de a introduce notiunea de joc ca mod de relationare intre privitori si cadru urban. Scopul final al jocului este desigur asumarea spatiului urban si sentimental de identificare.

In acelasi timp gestul te trimite cu gandul la mai multe aspecte dintre care poate cel mai important este procesul de proiectare “secunda”.Prin proiectare secunda inteleg un proces activ atat din interior catre exterior cat si dinspre exterior catre interior.

Procesul dinspre interior catre exterior rezulta din existenta unui a unui suflet al obiectului de arhitectura care se traduce prin insasi viata ce are loc in interiorul sau si care duce la o perpetua metamofoza vizibila in plan fizic.Ideea a fost foarte plastic prezentata prin proiectia cu numele de “trapped”.

Procesul dinspre exterior catre interior este legat de perceptia subiectiva a consumatorului de arhitectura despre obiectul de arhitectura.Desi este un proces subiectiv, el duce la existenta mai multor obiecte de arhitectura virtuale in “urna” sau “cochilia” unei unice cladiri.Si, poate si mai important, aceasta relatie afectiva rezultata din perceptii subiective este cea care dicteaza soarta cladirii ( cate cladiri parte din patrimoniu istoric al bucurestiului nu au fost déjà demolate sau macelarite tocmai pentru ca nu au fost iubite suficient de oameni incat sa fie aparate?).Nu este nevoie sa vezi cladirea universitatii “imbracata” succesiv in benzi colorate, imagini cu pahare, sau poate cel mai sugestiv “calcata”de picioare din pas grabit (este un drum in definitiv chiar si la modul figurat) pentru a intelege caracterul profund subiectiv al spatiilor.Dar poate ca uneori avem nevoie de astfel de lectii pentru a ne re-aminti (sau alternativ pentru a invata) regulile jocului.