Tag archives: locuinte colective

Feţele sărăciei

ferentari

Sărăcia din Ferentari stă bine ascunsă faţa de şoselele principale. Ea este despărţită de restul oraşului de străzi prăfuite, nepăsare şi idei preconcepute, ce trasează bariere nete între fâşii de oraş şi mai ales între oameni.

Dacă totuşi eşti curios într-o zi însorită de toamnă să priveşti dincolo de  imaginara barieră, ai şanse mari să rămâi surprins. Există atitudinea confortabilă de “salvare” a imaginii sărăciei prin epitetul “pitoresc”, care de cele mai multe ori mascheaza cea mai profundă si intransigentă detaşare şi respingere. Sărăcia e urâtă, feţele ei n-au nevoie niciodată de pomada cuvintelor, iar daca vrei să înţelegi spectacolul pe care ţi-l aşterne în faţă, trebuie să o priveşti cu ochii larg deschişi şi atenţi la detaliu, nu doar cu curiozitatea turistului de weekend.

Întreaga zonă de case a Ferentariului şi străzile sale labirintice, cu nume fabuloase, pare o insulă a cărei existenţă pare improbabilă pentru cei ce se plimbă seara pe străzile centrale ale capitalei. O insulă de soare, sărăcie, dar cu o dorinţă viguroasă de viaţă şi o încăpăţânată orientare spre supravieţuire. La fel ca această insulă mai există multe, şi aici dar şi pe tot cuprinsul ţării. Toate se încăpăţânează să reziste, sfidând şansele (sau mai exact lipsa lor) şi încercând să-şi construiască un colţ de “acasă” din puţinul ce este oferit.

ferentari

Continue reading

Trellick tower

Devenita cu trecerea timpului o imagine emblematica a Londrei , oras in care se situeaza ,cladirea este cel mai inalt ansamblu de locuit din Europa avand o inaltime de 98  de metri si 32 de nivele construite.

Date tehnice:

Constructia a  inceput in anul 1968 si a fost finalizata in 1972. Arhitectul care a proiectat blocul este  Ernö  Goldfinger, membru al unui grup de arhitecti europeni emigrati in Anglia in jurul anilor ‘30. Constructia insumeaza 217 locuinte in care sunt incluse apartamente de 1,2,3 camere (o parte in regim duplex) si garsoniere. Finisajele folosite sunt din lemn, beton si metal iar curentul in care poate fi inscrisa estetica fatadelor constructiei este cel brutalist.

Apartamentele sunt proiectate cu foarte mare grija si sunt separate intr-un corp distinct fata de cel care reuneste circulatiiile verticale. Exista coridoare care leaga cele doua volume din trei in trei etaje.Volumul cu functiune rezidentiala este conceput in simplu tract- in capatul culoarului este prevazut un duplex cu tratare speciala in fatada. Apartamentele duplex au la nivelul superior dubla orientare. O particularitate a turnului destinat circulatiilor verticale o reprezinta camera boiler-elor de la ultimul nivel al volumului. In present ea nu mai este in uz iar Consiliul Local a refuzat oferte de a o vinde pe post de apartament penthouse.

Istoric:

La momentul aparitiei sale in cadrul urban londonez turnul a fost receptat ca o demonstratie a tot ceea ce era gresit in curentul modernist.

Contextul in care acest turn de locuinte a fost ridicat nu a fost unul favorabil: arhitectul proiectant , un mare adept al principiilor lui Le Corbusier , proiectase deja 2 alte turnuri de locuit similare. Din motive de publicitate a incercat sa locuiasca timp de 2 luni intr-unul din apartamentele blocuilui Balfron. A avut astfel ocazia sa descopere greseli de proiectarea precum proiectarea a prea putine lifturi fata de necesarul impus de numarul de locatari si defecte in functionarea sistemului de incalzire. Al doilea bloc,la Rowan Point, a fost foarte grav avariat in urma unei explozii intr-o bucatarie la etajul 18.Toate acestea precedand punerea in folosinta a apartamentelor din Trellick Tower au creeat un curent de opinie nefavorabila.

Un alt factor negativ a fost amplasarea turnului de locuinte pe un teren – mahala neamenajat. Securitatea nu a fost asigurata la intrarea in blocul de locuinte iar ternul inconjurator a ramas neamenajat si dezolant fapt ce a dus la supranumirea turnului :”turnul terorii”. Trellick Tower a fost multa vreme o prezenta constanta in presa londoneza semnaland cazuri de violuri, atacuri de copii si trafic de droguri. Existau articole care aratau ca in apartamentele ramase goale din turn vagabonzii se adunau gasindu-si refugiu. Deosebit de periculoase erau mai ales garajele din subsol. Climaxul a fost atins in iarna anului 1972 cand un grup de vandali a provocat un incendiu la etajul 12 in urma caruia curentul si caldura au fost blocate timp de cateva zile.

La inceput constructia a fost comandata de Consiliul Superior al Londrei. Apartamentele erau porprietatea consiliului si au fost date spre inchiriere ca locuinte sociale.  Dupa terminarea constructiei , cladirea a fost transferata in proprietatea consiliului local. In perioada de inceput sus-amintita multe persoane au solicitat o locuinta in alta parte. Consiliul local a incarcat sa stopeze tendinta dand dreptul la cumparare chiriasilor.

Parte a insuccesului initial al turnului de locuinte se datoreaza nerespecarii de catre consiliul local a prevederilor impuse de arhitect. Astfel la proiectarea blocului arhitectul prevazuse existenta unui portar care sa pazeasca accesul in cladire non-stop. Din motive de economie dar si in virtutea ideilor proliferate de comunism paza cladirii a fost considerate inutila.

Schimbarea renumelui prost al turnului a inceput in anii 80’ dicatata de asociatia locatarilor care a facut presiuni pentru mentinerea sigurantei locatarilor.Acestia au luptat sistematic pentru schimbarea imaginii blocului in care locuiau si incet incet au obtinut de la Consiliul local dreptul la un portar care sa pazeasca intrarea, cresterea fondului pentru intretinerea cladirii si poate cel mai important au convins Consiliul sa-si schimbe politica de acordare de locuinte sociale. Astfel Consiliul urma sa acorde locuinte in blocul respective doar aplicantilor care solicitasera in mod specific o locuinta in acel bloc.

In anii care au urmat asociatia locatarilor a obtinut finantare pentru constrirea unor facilitati pe terenul din jurul blocului de apartamente. Incet incet a fost construita o cladire cu functiune de relaxare si loisir pe un teren din imediata vecinatate ramas inca neconstruit. A urmat amenajarea unui teren de joaca pentru copii si realizarea unui perete de graffiti toate insumand in mod simbolic faptul ca locul si-a gasit identitatea

In urma reconditionarii din anii 90  calitatea conditiilor de locuit a crescut. Pretul unui apartament cu un dormitor ajunge in prezent la 225 000 lire sterline in timp ce un apartament cu trei dormitoare costa 350.000 lire sterline.

Practic cladirea si-a castigat statutul de icon al culturii pop. In general proprietarii de apartamente nu isi pun la vanzare proprietatile fiind multumiti de conformarea planimetrica a apartamentelor cat si de privelistea spectaculoasa de care beneficiaza. Dar probleme precum supravegherea copiilor, lipsa locurilor de parcare , balcoanele sinistre nu au cum sa nu persiste.

Ce ar putea urma ?

Odata ce problema securitatii a fost rezolvata lumea poate sa aprecieze la adevarata valoare calitatea spatiilor de locuit proiectate. Un pas inainte ar putea fi reprezentat de investitii in parcari multietajate subterane , spatii destinate comunitatii si amenajarea de spatii deschise.

In cazul constructiei Trellick Tower nu avem de-a face cu schimbari majore ale functiunii si nici cu mutatii in aspectul exterior. Constructia a inceput sub auspicii triste, demodarea curentului modern producand-se practic inainte de terminarea executiei constructiei. Avem de-a face cu o constructie care a fost uzata moral inca de la punerea in functiune.

Reabilitarea ei a inceput prin pasul strategic de punere in vanzarea a locuintelor sociale continute. Aceasta a intarit in timp sentimental de apartententa a locatarilor care singuri au reusit sa schimbe atitudinea societatii fata de blocul de locuinte si sa construiasca o identitate a locului. Prezenta unui grup social stabil a atras investitori care au construit functiuni auxiliare in imediata vecinatate iar prin aceasta valoarea imobiliara a locuintelor a crescut.

Concluzia fireasca ar fi ca desi gustul in materie de design de locuinte colective poate fluctua ceea ce influenteaza cel mai mult fixarea valoarii pe piata a locuintelor sunt investitiile, implicarea locatarilor si un bun management. Se poate spune ca Trellick Tower este un exemplu fericit de reciclare a unei vechi cladiri de locuinte prin faptul ca a reusit sa-si conserve functiunea rezidentiala nealterata.

targul imobiliar national 2008

Targul imobiliar national ( TIMON) a avut loc intre 16-19 octombrie 2008 la World Trade Center Bucuresti si a prezentat in premiera 10 proiecte imobliare.

Proiectele nu au reprezentat decat o fractiune mica a ofertei efective existente de pe piata imobiliara si s-au putut grupa in cateva clase clar definite.

O prima categorie este constituita din proiecte relative mici dar oferind apartamente de lux, in general gata mobilate, in centrul Bucurestiului. In aceasta categorie se situeaza “Stil Residence” (situat in proximitatea Bulevardului Dacia intersectie cu Stefan cel Mare), “Lotus Cismigiu”( aflat langa parcului Cismigiu) si “Evocasa Selecta” (despre care am mai vorbit déjà in posturile anterioare si care este un proiect care imi este oarecum simpatic).

Stil Residence:

Evocasa Selecta:

O a doua categorie distincta este cea a locuintelor ieftine de periferie. Targetul principal in constituie tinerii cu ceva posibilitati financiare (care sa le permita mutarea din casa parintilor )dar nu si prea multe mofturi vis-à-vis de noua locuinta. In aceasta categorie cel mai vandut produs a fost desigur mult mediatizatul ansamblu “Rasarit de soare”. Si din aceeasi gama de “produse” ansamblul “quadra 2” (ansamblul quadra 1 dupa cum anunta site-ul oficial este vandut integral si face trimitere catre “rasarit de soare” –pentru eventualii doritori).

Tot din aceeasi categorie fac parte si ansmblul “Casablanca Residence” situat in apropierea parcului Titan, pe bulevardul Theodor Pallady. Ansamblul ofera spre vanzare 1260 apartamente grupate in 7 cladiri cu 18 etaje.Suprafata complexului este de 36.000 mp.

Terra Residence – Soseaua Voluntari.

A treia categorie , si cea mai bine reprezentata, este cea a locuintelor din nordul capitalei din zona Baneasa. Oferta porneste de la proiecte relativ accesibile, precum “Greenfield” unde se vinde cu 1200 euro/mp construit ( inclusive boxa si parcare la subsol) , ajungand la preturi mai de mijloc de 1400 euro/mp construit ( si fara loc de parcare inclus) la Felicity pentru ca cele mai luxoase si pretentioase oferte sa fie polarizate de ansamblurile Global City, My Dream Residence si Rovere ( acesta vandandu-se undeva peste 2000 euro/mp construit dar venind la pachet cu mobilare si design interior).

Global City Residence:

Ansamblul Rovere:

Una peste alta pot spune ca e de bun augur faptul ca oferta este destul de bogata si in acelasi timp diferentiata pe segmente de piata. Cumparatorul incepe sa fie tratat ca un partener egal de discutii in conditiile in care brosurile si machetele chiar au fost de o calitate surprinzator de buna iar standurile si informatiile oferite de agentii de vanzare au fost suficient de detaliate pentru orice client oricat de pretentios.

La categoria machete castigatorul detasat este desigur ansamblul Rovere.

La categoria relevanta informatie si calitate arhitecturala a ansamblului voi desemna pe post de castigator ansamblul “felicity”.

O mentiune speciala o voi da standului Evocasa care ,fara sa-si dea seama macar, si-a subminat singur prezentarea grafica foarte ok prin prezentarea machetei ansamblului Evocasa Selecta ( de-abia vazand macheta am inteles complet proiectul si am realizat distantarea mult prea mica fata de limitele terenului a cladirii, ceea ce va afecta desigur atat iluminarea apartamentelor cat si sentimentul de intimitate).Trebuie oricum privita cu o admiratie (sora cu stupoarea) mandria cu care este afisata macheta detaliata a unui ansamblu ce depaseste cu mult regimul de inaltime maxim admis in zona Foisorului.

Si desigur o mentiune speciala adusa si ansamblului “obor towers” …macar ca e vechi pe blogul asta .

alternative in centru (2)

Spuneam in postul anterior despre variantele locuirii in centru si posibilitatile pe care le prezinta centrul pentru perioada urmatoare.

O prima varianta era dupa cum spuneam varianta locuintelor de lux, cladiri cu o amprenta la sol nu foarte mare construite in curti pana de curand parasite sau ocupate doar de case darapanate si baraci. Exemplul dat era turnul evocasa selecta din zona Foisor, dar exemplele sunt multiple (zona invecinata bulevardului Magheru si pietei Romane este plina de exemple).

O a doua varianta era reprezentata de casele etajate si amenajate ca locuinte individuale de lux in plin centru. Spuneam ca probabilitatile existentei unui excentric gata sa cheltuiasca o avere pentru o casa in plin centru ( cu toate avantajele si dezavantajele rezultate din pozitionare) sunt destul de mici.Ma refeream desigur la tendinta de “asezare” in timp a situatiei centrului – care va fi in general de vindere urmata de demolare (mai mult sau mai putin musamalizata in cazul cladirilor cu valoare istorica sau arhitecturala). Asta nu neaga situatia existenta : in care case din centru (unele fara nici o valoare arhitecturala) care au avut “norocul” unui proprietar cu posibilitati financiare mai mari au fost renovate/etajate/extinse (multe intr-un mod discutabil ca estetica) .

In fine a treia varianta este obtinerea de noi locuinte (de nivel mediu) prin indesirea zonei construite si reducerea automata a spatiilor verzi. Avantajul major al acestor locuinte fata de ansablurile nou construite in zone periferice ale orasului este reprezentat de existenta unei infrastructuri bine pusa la punct in zona. Practic ai toate avantajele unei locuinte din cartierele anilor ’70-‘80 (buna legatura cu centrul , apropierea de dotari de tip scoli-spitale-magazine indispensabile mai ales in cazul familiilor cu copii , o calitate a spatiului urban mai ridicata decat in majoritatea ansamblurilor periferice construite haotic si meschin) eliminand dezavantajele ( uzura tehnica si morala a apartamentelor).

Un astfel de exemplu este ansamblul “Obor Towers”. Ansamblul construit din 2 tronsoane lipite cu regim de inaltime diferit este localizat in zona Obor pe strada Avrig si este in prezent in curs de constructie . Si dezavantajele unui apartament nou in centru se pot vedea din studiu pe caz in situatia ansamblului Obor. Din pozele puse la dispozitie pe internet pe www.rez.ro se observa cu usurinta distanta meschina dintre noul ansamblu si vechile blocuri care va duce la o lipsa a intimitatii de ambele parti. Desi pe site-ul official ( http://www.obortowers.ro/ ) al proiectului se afirma ca apartamentele de parter vor beneficia de gradini este usor de ghicit in ce masura acestea chiar vor fi un avantaj si nu doar o maniera practica a investitorului de a vinde spatiile “moarte”( pe care nu a putut construi) la nivelul unei dotari de lux.

Probleme ar mai putea aparea in legatura cu accesul auto – desi este asigurat in medie un loc de parcare pe apartament, traficul suplimentar adus de noul ansamblu pe niste strazi secundare precum Avrig si Cherestegiilor ar putea deveni suparator.

Subiectul construirii in centru este unul complex iar cazul “Obor Towers” este doar o fateta a unei realitati care in anii urmatori se va impune in fata noastra : dincolo de solutionari locale problema centrului si problema suplimentarii numarului de locuinte in bucuresti trebuie corelate si rezolvate printr-o gandire holistica si de perspectiva la nivelul orasului. Altfel fiecare “rezolvare locala” isi va nega si pierde validitatea la urmatoarea interventie invecinata. Dar despre aceasta mai pe larg intr-un post urmator.