Cand eram mica un serial cehesc (daca nu ma insel ) prezenta peripetiile unei fetite micute care patrundea ori de cate ori isi dorea in lumea fanteziilor si a povestilor prin intermediul unei pete de cerneala.
Atunci cand usile nu exista ele pot fi desenate.Inocenta de a crede dublata de luciditatea de a alege sa crezi (neconditionat) transforma dorintele in usi improbabile si interfete intre lumea viselor si cea a realitatii. Asta am redescoperit-o si mai tarziu, odata cu “Labirintul lui pan”.
Mult dupa varsta adolescentei vedeam “Heavenly cretures” in care cele doua personaje principale patrundeau ,fara intermediul niciunui portal altul decat al propriei minti, in lumea fantasticului. Fantastic ale carui reguli erau create dupa bunul plac, un fantastic mereu fecund si luxuriant.
La inca si mai mult timp vedeam un film in care imaginarul era cosubstantial cu personajul principal. Toate relatiile sale se infiripau pe baza imaginarului si evoluau in paralel in realitate si imaginatie (“Science of sleep”).
Un alt film in care imaginatia faureste un portal aparte, care insa se multiplica spre infinit, este eXistenZ. Real si imaginar conlucrau in film pana la urma intr-o tesatura strans lucrata, plina de imaginatie si mergand pe ideea de joc.
La varsta deplinei maturitati Parnassus (“Imaginarul doctorului Parnassus” – despre care am mai vorbit in posturile anterioare) stapaneste perfect portalul catre lumea gandirii si a fanteziei – in asa masura incat poate purta si pe altii odata cu el.
Ultimul tip de portal de care imi aduc aminte este cel din “Iris” in care dupa el se deschide tara nispului in care amintiri cad de-a valma fara ca nimic sa mai ramana in urma.
Daca este sa privim in sens orar toate aceste portale ale mintii in insiruirea momentelor dn viata unui om se observa o tranzitie interesanta. Accesul in copilarie catre portal este intamplator – poate o usa deschisa la momentul oportun de un om matur atent, pata de cerneala facand o trimitere destul de directa catre procesul de invatare. Copilul invata sa isi stapaneasca si modeleze gandirea simultan cu procesul deprinderii cuvintelor.
Alteori portalul catre fantezie se deschide in copilarie datorita dorintei de evadare dintr-o realitate traumatizanta catre o lume daca nu mai frumoasa atunci macar mai corecta (“Labirintul lui Pan”). Lumea fantasticului este la fel de inspaimantatoare ca si realitatea langa care germineaza – atat lumea viselor cat si realitatea sunt populate de monstrii, distanta este data de intelgenta de a vedea esenta.Uratenia,mizeria si intunericul pot fi ipostaze provizorii-cruzimea este insa constanta in sine insasi dincolo de toate mastile.
Real si fantastic merg mana in mana, ele nu se neaga ci se completeaza. Fantasticul pare doar calea catre o intelegere superioara a realitatii. Corespondentele sunt multiple -cheile gasite in labirint deschid usi din realitate la fel cum cutitul ce ucide in realitate este cautat si gasit in vis. Este nevoie de inconstienta unui somnambul pentru a-ti pastra echilibrul pe linia fina dintre cele doua-este nevoie de inocenta unui copil care vede lucrurile cu luciditatea unui matur si le iarta cu generozitatea celui ce este complet detasat.
Continuand sa urmarim transformarea portalului catre fantastic in functie de varsta ajungem la varsta adolescentei. Acum fantasticul reprezinta zona de refugiu si evadare a adolescentului catre visele specifice varstei: mitologii inventate si spatii ale povestilor cavaleresti. Realul pare constrictiv , un impediment in fata “vietii adevarate” iar idealul este o lume a visului, dupa cum afirma un personaj din “Heavenly creatures” :
“-But we’re all going to Heaven.
-I’m not.I’m going to the Fourth World.It’s sort of like Heaven,only better,because there aren’t any Christians.
It’s an absolute paradise of music, art,and pure enjoyment.”
La maturitate spatiile visarii sunt echivalente spatiilor gandirii. Multitudinea de paliere de gandire si evaluare a realitatii corespunde unui infinit de sisteme de reper si lumi imaginare. Problema o reprezinta in fapt pastrarea unui echilibru intre aceasta revarsare neostenita de idei. Pentru personajul din “Science of sleep” fantasticul este o rutina, este o pereche de ochelari prin care percepe realul. Realul este perceput trunchiat de imaginatie si imbogatiti prin ireal, desigur in viata de zi cu zi comunicarea nu poate avea loc decat in conditiile in care acelasi sistem de codificare este impartasit de cei din jur.
In ExisteZ discutam de o generatie care invata virtualul si odata cu el imaginatia. Virtualul creste organic din imaginatia unui individ pentru a se multiplica si imbogati necontrolat prin contributia tuturor utilizatorilor. Este un spatiu al fanteziei in care fiecare isi aduce o contributie democratica dar care ajunge sa aiba un statut tiranic aproape fata de utilizatori.
Maturitatea tarzie confera certitudini si sigurante. Acestea sunt desigur certitudinea singuratatii si siguranta lipsei de sens. Insa accesul catre spatiile luxuriante ale fanteziei este inca posibil. Singura diferenta de palier este ca perceperea lor are loc de la o spirala superioara de la care tehnicile sunt stapanite in asa masura incat se patrunde in taramul steril si geometric al gandirii pure. Parnassus ii poate convinge pe toti adeptii sai sa paseasca in imaginatie catre decoruri generate de imaginatia lor “virgina” si impresionabila de posibilitatile oferite. Spatiul propriu al ganditorului matur este insa cel al desertului in care rataceste in tovarasia colegului de vesnicie si complexitate de gandire: diavolul. Fantezia maturitatii tarzii este in fapt esenta realului. Pustiul prin care rataceste Paranssus este cotidianul calp si superficial al vietii metropolelor contemporane cucerite de oportunism si goana de inavutire.Imaginile sunt suprapuse perfect, nisipul desertului se asterne in mintea ganditorului perfect peste bulevardele asfatate pline de spatiile-continut ale desertaciunii.
Batranetea celui care a considerat toata viata cuvantul ca portal catre lumea ideii este punctul terminus al fanteziei. Pe masura ce cuvantul se erodeaza gandul se destrama si disipa. Iris (Murdoch) isi vede randurile desirate pe masura ce cuvintele se pierd din amintire si intelesul lor se dilueaza in imagini ale tineretii. Este oarecum neclar daca lacatul inchis in urma cuvantul scris si rostit este inaintea sau in urma celui ce obisnuia sa-l manuiasca. Portalul catre care fantezia se deschide in fata batranetii este eternitatea sinonima nemiscarii si mortii.
Fantezia in toate formele imbracate functie de varsta este o optiune de a privi viata, moartea si optiunile intermediare oferite de viata. Este o masura de adancime ce confera relief gandirii , este in aclasi timp un impediment si un potentator al trailor. Este o optiunea catre o cale a carei epuizare pana la ultimul resort duce la ceea ce restul au din start: somnul adanc (al ratiunii).