Tag archives: proiect arhitectura

Pe scena cinematografului Aro (Patria)

Am scris mai demult despre Hotel Aro – Braşov – o cladire emblematică astăzi pentru oraş, construită după proiectul arhitectului Horia Creangă. Proiectul a fost fructul unei colaborări ce a durat zece ani între „Asigurarea Românească” şi Horia Creangă. În urma acestei colaborări au fost construite (în afară de Hotel Aro Braşov): Palatul Aro ( Calea Victoriei nr. 91-93) şi Blocul Aro (Bulevardul Magheru nr. 12-14).

blocul Aro

blocul Aro

blocul Aro

Dintre aceste proiecte ne vom referi în cele ce urmează la Blocul Aro. În vederea realizării acestui proiect, „Asigurarea Românească” a organizat un concurs de proiecte şi a ales un juriu din care au făcut parte şi arhitectii Petre Antonescu şi Duiliu Marcu. În urma acestui concurs a fost desemnată câştigătoare echipa compusă din arhitecţii Horia Creangă, Lucia Dumbrăveanu (soţia acestuia) şi Ionel Creangă (fratele său). Este probabil relevant să menţionăm şi echipele care s-au clasat pe primele locuri în urma concursului, pentru a da o scară a nivelului competitiei organizate. Astfel pe locul doi şi trei s-au clasat echipe ce i-au avut în componenţă pe arhitecţii Constantin C. Moşinschi, Ioan Anton Popescu, Ioan şi Tiberiu Niga. Echipa ce i-a reunit pe arhitecţii Ion Berindey, Iuliu Duca şi cea formată din Emil Nădejde şi Octav Doicescu au primit menţiuni. (2)

blocul Aro

blocul Aro

Odată câştigat concursul de către echipa condusă de Horia Creangă proiectul a parcurs mai multe variante de lucru, cea finală (care s-a şi executat) fiind substanţial diferită de cea iniţială. Obiectul acestor modificări a fost în principal rezolvarea volumului de colţ al clădirii, la intersecţia Bulevardului Magheru cu strada pictor Arthur Verona.

Execuţia clădirii a fost realizată în etape – o primă etapă a avut loc între anii 1929-1931. Clădirea ridicată conţine 73 de apartamente la nivelurile superioare. Arhitectura clădirii, de o modernitate revoluţionară la vremea respectivă, a generat reacţii nu în totalitate pozitive. În 1934 este începuta execuţia sălii de cinema la al cărei proiect este cooptat şi arhitectul Haralamb (Bubi) Georgescu. (2)

În data de 16 ianuarie 1935 este inaugurat Cinematograful Aro (actualmente Patria), „dotat cu instalaţie electrică şi de aer condiţionat”.

blocul aro

Continue reading

Cum moare o casa (numarul 7 strada Buzesti)

Ii ia mult unei case sa ia viata. Se naste incet si in etape, in directa legatura si cu puterea financiara a investitorului. Piatra cu piatra zidurile se ridica  – pozitia ficarei usi, a fiecarui perete si a fiecarui geam fiind rezultatul multor negocieri intre proiectanti, executanti si proprietar. Ceea ce vedem si admiram azi ca ancadrament decorativ la o fereastra poate la fel de bine sa fi fost conditionat in dimensionare la un moment dat de un calcul bine chibzuit al proprietarului fata de resursele sale banesti, sub sfaturile arhitectului, vis-à-vis de decoratii. Totusi cate generatii au vazut lumea prin fereastra aceasta!

Finalizarea constructiei nu este mereu cea mai importanta in relevarea personalitatii unei case. Un drum intreg plin de schimbari se deschide in fata vietii nou nascute a casei. Casa incepe sa traiasca pe masura ce se impregneaza cu  viata traita in interiorul zidurilor sale. Timpul si mai ales viata petrecuta inlauntrul sau sunt cele ce o transforma intr-un martor viu al unor vieti, un organism ce sufera cand cade in uitare si este rupt de viata ce l-a insufletit. Sunt fericite si intelepte casele ce au norocul sa strabata vremea calauzind pasii aceleiasi familii crescute odata cu ea.

Nimic nu ma intristeaza mai mult decat o casa ce moare incet si pe tacute. Odata cu moartea ei mor (de data aceasta definitiv) toate franturile de viata adapostite in ea.

Pe strada Buzesti casele ramase stau singuratice intre goluri bine netezite de buldozere. Pe fundal se profileaza blocurile de sticla ce vin dinspre piata Victoriei. Raportul strivitor era evident déjà de mult timp, moartea iminenta a bietelor casute era previzibila pentru oricine. A fost o cronica a unei morti asteptate si amanate. Mai mult decat atat, a fost o moarte premeditata de zeci de ani – cam din perioada in care casele ar fi putut sa fie retrocedate proprietarilor de drept, alegandu-se insa varianta incurajarii unui provizorat perpetuu care a erodat si consumat substanta caselor dincolo de orice limita. Si ma indoiesc ca totul se va opri aici – probabil toata aria intre Buzesti si Gara de Nord va avea aceeasi soarta.

buzesti case vechi

casa buzesti4

strada buzesti noiembrie 2010

cladire modernista buzesti

detalii fatada buzesti

Am intrat sovaielnic in curtea casei prin gangul intunecos cu plafon pe jumatate cazut. In stanga am vazut o cutie de scrisori probabil inutila ultimelor doua generatii care au ocupat casa. O scara intunecoasa serpuia in coridorul al carui acces era situat imediat langa cutia de scrisori. Fosnete se auzeau de mai sus asa ca am decis sa mergem mai departe. Continue reading

Locuinte colective de lux

Pentru segmentul mediu de cumparatori (tot mai greu definit atat prin venituri cat si prin nivel de instruire si evolutie a carierei in timp) targetul la nivel imobiliar este oarecum simplu si conditionat de nivelul maxim de creditare accesibil.Suma accesibila este intre 120.000 si 140.000 euro in medie, bani care inseamna fie credit imobiliar/ipotecar pentru locuinte medii noi sau vechi sau alternative teren+ casa construita in regie proprie.Pentru segmentul de lux in schimb, optiunile sunt mai greu previzibile.

Una dintre ele ramane insa ideea de locuinta intr-un ansamblu residential.Principalele diferente intre un apartament intr-un anasmblu rezidential adresat clasei de mijloc si unul de lux se refera la:

- procentul de ocupare a terenului (cladirile sunt mai putin dese iar spatiile verzi ocupa o suprafata mai mare)

- regimul de inaltime

- suprafata utila a apartamentelor

- calitatea finisajelor

- o mai mare varietate de partiuri de apartamente

- includerea in prêt a designului interior si a mobiliarii apartamentului

- utilizarea unor tehnologii constructive mai speciale dar si mai scumpe capabile sa ilustreze o identitate vizuala a constructiilor compatibila cu pozitia sociala a locatarilor si gradul lor de educatie

- situarea intr-o zona mai centrala sau mai bine cotata pe piata imobiliara

- dotari speciale incluse in proiect.

In cazul proiectului “Stejarii” un argument adus in plus pentru alegerea sa este cel de “exclusivitate” :- nu discutam despre un ansamblu ci de un “club” residential unde locatarii existenti in cazul vinderii unui apartament vor putea sa selecteze un nou “pretendent” la cumpararea sa.

Locatia este si ea una speciala – in mijlocul unei paduri de 200 de ha, protejata – ansamblul ocupa locul unei vechi intreprinderi dezafectate (dar care a oferit ca baza de lucru o infrastructura de acces).Este desigur de vazut daca respectiva padure va avea si ea soarta altor zone impadurite din jurul Bucurestiului, in prezent defisate intens si inlocuite de mall-uri, zone rezidentiale si cladiri de birouri.

Optiunea insasi de a proiecta locuinte de lux ca locuinte colective poate parea la prima vedere ciudata. Totusi, in conditiile in care principala problema a oricarei zone residentiale din Bucuresti este imprevizibilitatea evolutiei vecinatatilor ( mai ales in absenta unor proiecte de dezvoltare urbanistica si a unei accentuate tendinte de nerespectare a regulamentelor existente) decizia pare bine fundamentata.

Logica deciziei ca locuintele de lux sa se retraga intr-un ansamblu de locuinte colective este de a asigura macar un cadru unitar si in oarecare masura de sine statator.

Totusi sa enumeram acum minusurile proiectului.

1.Identitatea vizuala

ca ansamblu: avand in vedere ca discutam de un proiect rezidential de lux era de asteptat un proiect mai “custom made” cu o identitate mai pronuntata si ca ansamblu dar si pentru fiecare cladire in parte.Astfel, desi se spune ca exista o mare varietate de apartamente, planurile/sectiunile de cladiri la rosu sunt aproape identice pentru toate cele 19 blocuri din asnsmblu. Ce inseamna asta ? – simplu : un cost mic pentru proiectarea de structura (neafectata de partitiile usoare variabile vandute drept produse de lux) si desigur mai putine batai de cap (in planificarea parcajelor de subsol si utilizarea eficenta a suprafetei terenului).

2.Relatia fondului construit cu spatiile verzi.

relatia intre spatiile verzi si cladiri este artificiala – in sensul ca el nu va fi folosit niciodata in felul in care este ilustrat in brosura. Gradinile de parter foarte probabil nu vor fi folosite si mobilate dupa cum arata prezentarea grafica intrucat gradul de intimitate oferit de o gradina inconjurata din toate partile de blocuri p+4 (indiferent cat de exclusivist este ansamblul) este minim. In plus foarte probabil copacii prezentati in brosura vor ramane doar la nivel de prezentare – subsolul ce gazduieste spatiile tehnice necesare unor dotari precum locuinte ( centrale termice, adaposturi antiaeriene, boxe si nu mai putin 1000 locuri de parcare + calea de rulare) bazine de inot ( statie hidrofor ,etc) si restaurante va fi in mod sigur de o suprafata comparabila cu cea construita la sol totala. In acest context copacii vor putea fi plantati doar punctual ( in zonele fara subsol) sau cu mari eforturi tehnice.

3.Contextualizare:

nu exista o adaptare la sit care s-ar fi putut traduce printr-o relationare a spatiilor verzi din interiorul ansamblului cu padurea in care este inserat proiectul.

4.Partiu de arhitectura – concept locuire:

Judecand partiurile de arhitectura prezentate pe site-ul oficial – se observa ca dincolo de o repartizare riguros corecta a spatiilor ele nu difera de apartamentele dintr-un ansamblu oarecare decat prin dimensiunea spatiilor.Exceptia o fac doar apartamentele tip loft aduc un scenariu nou de locuire prin introducerea piscinelor si a teraselor.

Luna octombrie a insemnat prezenta proiectului in doua reviste de specialitate : Igloo si Real Estate (revista aflata la primul numar ce a folosit proiectul Stejarii pe post de cover story).

Este cel putin ciudata introducerea prezentarii promotionale de proiecte rezidentiale intr-o revista de arhitectura , in special in conditiile in care prezentarea aproape face abstractie de proiectul de arhitectura si conceptul architectural. Totusi semnalul este clar – ruptura existenta in prezent intre arhitectura de semnatura si productia imobiliara este prea mare. Si dupa cum spune Serban Sturdza intr-un interviu din acelasi numar al revistei Igloo:

“Constructia si arhitectura sunt doua lucruri complet diferite (…)daca industria imobiliara nu are atribute care sa satisfaca partea de arhitectura, calitatea spatiului facuta astfel, ca afacere pura, este o enorma greseala si plata acestei greseli se va face in curand de catre foarte multa lume, care n-o merita.”