Tag archives: stil eclectic

Invitaţie la redescoperire

Bucurestii vechi si noi

Prăfuit doar de timp, nu şi de colb

Aglomerat de idei, nu şi de oameni

Zgomotos prin schimbul de idei

Dezordonat prin interacţiune

Murdar prin pasiunile vieţii stradale

Nesigur prin frumuseţea atmosferei nocturne

Bizar prin aparenţe, nu şi prin esenţă. Continue reading

in loc de concluzii (…sau in asteptarea lor)

Atunci cand eram mica am invatat sa deosebesc stanga de dreapta cu ajutorul funditei rosii prinsa la orele de gimnastica de glezna stanga. Cand cresti insa nu e la fel de usor sa inveti sa deosebesti adevarul de fals sau raul de bine. Problema , ca si atunci cand esti mic, e punctul de reper. Si tot ca atunci cand esti mic, raspunsul si punctul de reper sta in tine, chiar si daca tii in ambele maini cate o jumatate rupta de panglica decolorata.

Este greu sa judeci adevarurile, dreptatea si viitorul visat sau dorit de ce din jur. Ce este insa usor de reconsiderat si cantarit este imaginea trecutului si concluziile sale de la care pornind trebuie sa-ti construiesti valorile si prezentul.

Am inceput de ceva timp un set de articole ce se refera la zona Berzei-Buzesti. Am incercat pe cat posibil sa ma axez mai mult pe detalii si mai putin pe consideratii generale, sa nu pun in discutie proiectul de sistematizare urbana ci sa pun sub lumina fragmente de prezent si trecut ce cad sub buldozere.

Daca situatia zonei este similara multor altor locuri din oras ce se pregatesc incet si sigur de un sfarsit la fel de trist, ceea ce se poate insa salva, ceea ce trebuie insa salvat sunt fragmente de memorie.

Iar memoriile respective stau conservate in poze decolorate sau carti ravasite pe pardoseli de la care imaginatia poate sa inceapa sa teasa drumul catre intregul pierdut.

In ultimele luni am vazut multe incaperi din zona Berzei-Buzesti. In unele proprietarii ne-au invitat sa intram, in tristetea disperata a evacuarii. In altele am intrat ulterior evacuarii. In unele n-am reusit sa intram. Pe altele le-am vazut doar in timpul demolarii, prin nori de praf si maldare de caramizi sparte.

Nu rareori plimbarile din timpul zilei s-au continuat in vise in care alte usi se deschideau catre coridoare intunecoase si incaperi valurite de amintiri de vieti trecute.

Nu rareori realitatea a fost insa mai spectaculoasa decat ce as fi putut vreodata visa. Toate amanuntele realitatii mi-au relevat noi si noi falduri de tristete ale unei istorii de perpetue pierderi si irosiri. Si exista ceva ironie in istoria bietelor case pierdute succesiv de generatii diferite de proprietari: proprietarii initiali- oamenii care le-au pus temelia , proprietarii “ICRAL” cu legitimitate discutabila, proprietari care au cumparat in vremurile de tranzitie dominate de relativitate si preturi  “neasezate” si in sfarsit “uzurpatorii”, bieti oameni saraci, locatari ilegali de cladiri parasite.

Daca ar fi sa judec la nivel etic , pot doar plange vremurile care au dus la distrugerea primei generatii de proprietari. Tot la nivel etic deplang lipsa de initiativa a primariei in a informa comunitatea asupra schimbarilor ce vor avea loc si de a organiza evenimente culturale care sa marcheze despartirea de un fragment de istorie ce se va sterge ireversibil odata cu aceasta demolare.

Daca este sa sa judec dupa o judecata umana nu pot sa accept situatia actuala in care oameni saraci si fara posibilitati sunt aruncati in strada fara a se gasi vreo solutie pentru situatia lor. Nu pot sa accept ideea lipsei de protectie sociala in care niste batrani fara venituri locuiesc in constructii improvizate cu toate retelele debransate, in prag de demolari pentru simplul motiv ca nu au unde pleca.
anunt demolari berzei

anunt demolari berzei

Daca ar fi sa judec la nivel legal as zice ca este lamentabil modul in care exproprierile s-au facut – cu anunturi cu termen de evacuare de 48 de ore.  Nu a fost normala situatia in care zeci de familii au trebuit sa-si asigure singure transportul lucrurilor din casa intr-un termen atat de scurt (mai ales in conditiile in care accesul masinilor pe portiuni de strazi nu a fost posibil tocmai din cauza lucrarilor). Nu a fost acceptabil ca procesul de mutare sa nu aiba asigurata suficiente masuri de securitate in care fostii proprietari sa nu fie pagubiti de lucruri.

Tot la nivel legal, consider total lipsita de legitimitate intreaga operatiune de demolare desfasurata in absenta detinerii tuturor avizelor necesare autorizarii lucrarilor de demolare. Autorizatia de demolare a fost anterioara obtinerii avizului de declasare ca monument istoric a multora dintre cladirile demolate.

Si pentru ca vorbim despre o zona veche a Bucurestiului ce includea monumente de arhitectura ar fi fost poate necesar ca inainte de demolarea caselor  sa se extraga cat mai multe dintre elementele valoroase pe care cladirile le contineau: elemente de tamplarie, elemente de feronerie, mobilier, cahle de sobe.

Camerele in care am intrat si in care toate aceste lucruri au ramas sa se distruga odata cu caderea caselor? Portale catre realitati straine  mie, iata mai jos cateva dintre ele:

Continue reading

Strada Petru Maior 31 (sau istoria asigurarilor in Romania)

Am inceput sa caut in momentul in care , acum ceva timp, ajungand in Braila in zona veche a orasului, am vazut o cladire ce avea prinsa o placuta metalica de fatada catre strada. Cladirea facea parte din categoria cladirilor construite doar pe un parter suprainaltat , dupa toate aparentele o locuinta tip vagon .Decoratiile in stil eclectic o plasau destul de clar la sfarsit de secol XIX inceput de secol XX. Placuta metalica, ruginita si partial rupta , avea inscriptia “GENERALA- Asigurare Romana” alaturi de un logo reprezentand doi lei.

generala-societate-asigurari

dsc08931-copy

generala-societate-asigurai-21

 

dsc08930-copy

Primele cautari au relevant existenta incepand cu 19 martie 1897 a Societatii Romane de Asigurari Generale in Braila ( cel mai mare oras comercial la vremea respectiva din tara). Societatea detinea capital romanesc prin participarea Bancii Marmorosh Blank la investitie. Din anul 1899 societatea isi muta sediul la Bucuresti si isi schimba numele in GENERALA-Societate Românã de Asigurări Generale ( textul gasit si pe tablita de la care au inceput cercetarile). Sediul bucuresten al societatii este o cladire emblematica pentru zona veche a orasului, actualul sediu general BCR.

39-societatea-generala-de-asigurare

Pana in anul 1935 Societatea devine tot mai importanta in contextul economic romanesc , ea devenind actionara la o serie de alte societati precum: Dacia-România, Steaua României, Prima Ardeleană. La vremea respectiva asigurararile de bunuri vizau in principal ramurile incendiu si transport. Evolutia activitatii de asigurare era reglementata prin urmatoarele acte normative: Codul Comercial din 1886, Legea privind constituirea şi funcţionarea întreprinderilor private de asigurări din 1930, Decretul lege din 1941 privind interzicerea constituirii de noi societăţi de asigurări în România (mai multe despre istoricul asigurarilor in Romania aici).

Dupa anul 1948 Societatea este obligata sa se retraga de pe piata statelor est-europene .Revenirea se face in anii ’90 sub titulatura :”Generali Group”.

Logo-ul firmei, regasit si pe sigla din strada Petru Maior, nr. 31 reprezinta Leul sfantului Marcu , simbol venetial. Simbolul este prezent incepand cu anul 1881. Inclin sa cred ca logo-ul de pe tablia de pe casa din Braila reprezinta o perioada de tranzitie intre cea in care logo-ul societatii era reprezentat de 2 vulturi (simbolul casei Habsburgilor – caci firma este la baza una cu capital austriaco-italian) si cea in care s-a trecut la simbolul leului (pastrat pana in ziua de astazi de Generali). Pentru o istorie mai detaliata a grupului Generali aici si aici . Pentru o istorie a logo-ului societatii aici.