Tag archives: structuri metalice

Hala Matache

hala matache

Ani de zile am trecut pe lângă hala Matache fără să am curiozitatea să intru înăuntru. Dealtfel şi dacă aş fi făcut asta pe vremea când ea încă funcţiona, n-aş fi avut ocazia să văd mult mai mult decât nişte spaţii închise fragmentate, cu finisaje pestriţe şi plafoane false.

Treceam deseori cu maşina pe lângă hală în drum către piaţa Victoriei. Mergeam cu maşina în ritmul lent al vechii străzi – maşina înainta încet în şirul de maşini ce stăteau blocate aşa că aveam timp să privesc imaginile din jur într-o clipa dilatată ce părea să fie echivantă cu veşnicia.

hala matache

hala matache

hala matache

hala matache

 

„apropo? Ştii că se va dărâma nu?”

 Cred ca n-am luat în seamă replica nici atunci şi în anii care au urmat. Până în toamna când totul a început. Una dupa alta casele din jur se goleau, apoi cădeau într-o ordine aparent aleatorie. Printre şirurile de maşini ce încă traversau strada, norii de praf rămaşi în urma demolărilor şi pâlcurile de curioşi veniţi să vadă ce se întâmplă hala încă rezista şi funcţiona. A luat ceva până cand magazinele s-au închis unul dupa altul iar clădirea a fost închisă. Din acel moment lucrurile s-au precipitat. Strada rămăsese deja ştirbă de aproape toate clădirile , devenise singură şi pustie – şovielinică îşi retrăgea umbrele şi amintirile mai departe în ungherele rămase pe Griviţei către Sfinţii Voievozi.

Acela a fost momentul în care Hala Matache a rămas singură. Prima iarna i-a fost mai grea decât toată greutatea anilor trecuţi. Primavara a găsit-o pustiită şi golită de conţinut. De semnificaţii fusese golită în prealabil.

Singură stă şi astazi, ca o mască dezolată a unei tristeţi pe care nimeni nu vrea sa şi-o asume. Hala Matache e aproape de finalul de poveste, un final impus arbitrar şi inutil. În asemenea  momente, când argumentele logice şi-au pierdut orice utilitate singurul lucru care se mai poate face este să deschidem ochii larg, să avem rabdare să ascultăm şi să păstram tot ceea ce se mai poate salva- povestea.

 

Povestea e aproape ştearsă de uitare şi pe mari porţiuni are piese lipsă. Stim însă că ea începe în anul 1887.

 

Însemnările lui Frederic Dame ne fac o bună introducere în atmosfera vremii, ele ilustrându-ne un oraş în care comerţul se practica în mod improvizat şi pitoresc pentru privitorul de azi :

„negustorii stăteau aici sub cerul liber, iar aceste pieţe aduceau mai mult a târguri decât a pieţe moderne, fiindcă nu se vindeau aici doar carne, legume, fructe, păsări şi oua, ci şi stofe, bibelouri şi alimente” (1)

Existenţa pieţelor are deja tradiţie la început de secol XIX, prima însemnare care menţionează existenţa uneia este „cartea din 13 mai 1563 a judeţului Necula al lui Bobanea” care  ” pomeneşte pazarul de langă biserica domnească unde se aflau „negustorii”.Termenul e turcesc şi înseamnă „piaţă, târg, locul unde se ţine târgul”.Poporul zicea în mod obişnuit târg- prin extensiune cuvântul va însemna întreaga aglomeraţie umană unde avea loc târgul; pentru târgul de vite şi de furaje se întrebuinţa un cuvânt deosebit, obor, care are şi înţelesul de „ocol de vite, loc îngrădit lângă casă, unde se ţin vitele”.”  (1)

  Continue reading

Noua gara Galati

Povestea garii Galati am aflat-o cel mai detaliat de pe un site.Rezultatul finit l-am vazut insa inainte sa stiu aceasta poveste.
Gara este situata in vale, tot dealul care coboara catre ea fiind in reconstructie. Strazile sunt in parte inca pavate cu piatra cubica travesata de sinele de tramvai iar lateral din loc in loc se mai vad cladiri apartinand fondului vechi construit.
Cladirea noua a garii pare disproportionat de mare fata de importanta Galatiului ca punct nodal feroviar.Constructia al carei proiect a demarat in plina guvernare PSD pare a fi fost un aranjament prea putin transparent din care nu se stie exact cu cat anume a fost platita firma de constructii care a executat proiectul.Firma de proiectare de arhitectura nu am resuit sa o descopar ( dar as aprecia orice indiciu in acest sens daca se inatmpla sa stie cineva).
Imaginea ansamblului este foarte agresiva si persistenta. Intrebarile se pun astefel din mai multe puncte de vedere.
Judecand cladirea strict din punct de vedere al exprimarii plastice , se produce o cacofonie legata de folosirea improprie a limbajului caracteristic structurilor metalice . Structurile reticulate sunt constructii ce permit deschideri ample, au nevoie doar de sustineri punctuale, nu necesita grinzi intrucat ele in sine sunt puternic rigidizate prin intermediul legaturilor triangulate.Pentru acoperirea cladirii garii s-a ales un asemenea tip de structura tocmai din aceste motive.Insa gara avea desigur nevoie de o serie de spatii tehnice si astfel pe nivelul sau inferior s-a realizat o structura secundara fata de cea de sustinere a acoperisului – in cazul de fata structura aleasa a fost una din beton armat. Felul in care cele doua sisteme structurale – structura de sustinere a acoperisului si structura portanta a fatadei pe de-o parte si structura de beton a zonei de spatii tehnice pe de alta parte– se leaga intre ele este mai mult decat nefericit. In primul rand senzatia de lipsa de armonie este data de butaforiile structurale folosite – stalpi si grinzi false fara nici un rol structural real. In al doilea rand diferenta de scara evidenta intre dimensionarea golurilor din zona tehnica si fatada cortina retrasa cu care se inchide cladirea garii da senzatia ca intraga zona tehnica a scapat proiectului initial si a fost improvizata si anexata ulterior.gara-galati-2

Din punctual de vedere al proiectarii de instalatii intebarile si observatiile principale se refera la rezolvarea scurgerii apelor pluviale si a pozitionarii instalatiilor de aerisire.Este evident ca o acoperire pe o suprafata precum cea a garii din Galati va avea nevoie sa colecteze un volum mare de ape pluviale, totusi “ritmarea” fatadei cu burlane de scurgere pe fiecare pas structural pare o gafa cu atat mai mare cu cat se intampla pe fatada principala si in dreptul accesului principal.Probelma “aparentei” rezolvarii instalatiilor este prezenta si pentru instalatiile de gaze.

galati-5

gara-galati

La interior problemele raman aceleasi – instalatiile de ventilatii raman perfect vizibile, articularea spatiilor tehnice de structura de sustinere a acoperisului este neindemanatica.
Toate releva o proasta corelare intre specialitati si o prea subreda adptare la folosirea unor materiale si sisteme structurale diferite ca tehnologie si expresie arhitecturala fata de cele traditionale.
Si cateva imagini menite sa sustina textul de mai sus:

galati-4

gara-galati1

galati-6galati-3