Tag Archives: bucuresti

targul imobiliar national 2008

Posted on by
1

Targul imobiliar national ( TIMON) a avut loc intre 16-19 octombrie 2008 la World Trade Center Bucuresti si a prezentat in premiera 10 proiecte imobliare.

Proiectele nu au reprezentat decat o fractiune mica a ofertei efective existente de pe piata imobiliara si s-au putut grupa in cateva clase clar definite.

O prima categorie este constituita din proiecte relative mici dar oferind apartamente de lux, in general gata mobilate, in centrul Bucurestiului. In aceasta categorie se situeaza “Stil Residence” (situat in proximitatea Bulevardului Dacia intersectie cu Stefan cel Mare), “Lotus Cismigiu”( aflat langa parcului Cismigiu) si “Evocasa Selecta” (despre care am mai vorbit déjà in posturile anterioare si care este un proiect care imi este oarecum simpatic).

Stil Residence:

Evocasa Selecta:

O a doua categorie distincta este cea a locuintelor ieftine de periferie. Targetul principal in constituie tinerii cu ceva posibilitati financiare (care sa le permita mutarea din casa parintilor )dar nu si prea multe mofturi vis-à-vis de noua locuinta. In aceasta categorie cel mai vandut produs a fost desigur mult mediatizatul ansamblu “Rasarit de soare”. Si din aceeasi gama de “produse” ansamblul “quadra 2” (ansamblul quadra 1 dupa cum anunta site-ul oficial este vandut integral si face trimitere catre “rasarit de soare” –pentru eventualii doritori).

Tot din aceeasi categorie fac parte si ansmblul “Casablanca Residence” situat in apropierea parcului Titan, pe bulevardul Theodor Pallady. Ansamblul ofera spre vanzare 1260 apartamente grupate in 7 cladiri cu 18 etaje.Suprafata complexului este de 36.000 mp.

Terra Residence – Soseaua Voluntari.

A treia categorie , si cea mai bine reprezentata, este cea a locuintelor din nordul capitalei din zona Baneasa. Oferta porneste de la proiecte relativ accesibile, precum “Greenfield” unde se vinde cu 1200 euro/mp construit ( inclusive boxa si parcare la subsol) , ajungand la preturi mai de mijloc de 1400 euro/mp construit ( si fara loc de parcare inclus) la Felicity pentru ca cele mai luxoase si pretentioase oferte sa fie polarizate de ansamblurile Global City, My Dream Residence si Rovere ( acesta vandandu-se undeva peste 2000 euro/mp construit dar venind la pachet cu mobilare si design interior).

Global City Residence:

Ansamblul Rovere:

Una peste alta pot spune ca e de bun augur faptul ca oferta este destul de bogata si in acelasi timp diferentiata pe segmente de piata. Cumparatorul incepe sa fie tratat ca un partener egal de discutii in conditiile in care brosurile si machetele chiar au fost de o calitate surprinzator de buna iar standurile si informatiile oferite de agentii de vanzare au fost suficient de detaliate pentru orice client oricat de pretentios.

La categoria machete castigatorul detasat este desigur ansamblul Rovere.

La categoria relevanta informatie si calitate arhitecturala a ansamblului voi desemna pe post de castigator ansamblul “felicity”.

O mentiune speciala o voi da standului Evocasa care ,fara sa-si dea seama macar, si-a subminat singur prezentarea grafica foarte ok prin prezentarea machetei ansamblului Evocasa Selecta ( de-abia vazand macheta am inteles complet proiectul si am realizat distantarea mult prea mica fata de limitele terenului a cladirii, ceea ce va afecta desigur atat iluminarea apartamentelor cat si sentimentul de intimitate).Trebuie oricum privita cu o admiratie (sora cu stupoarea) mandria cu care este afisata macheta detaliata a unui ansamblu ce depaseste cu mult regimul de inaltime maxim admis in zona Foisorului.

Si desigur o mentiune speciala adusa si ansamblului “obor towers” …macar ca e vechi pe blogul asta .

173

Posted on by
Reply

de km este distanta de la Bucuresti la Brasov, la dus, cu trenul. La intors, tot cu trenul, distanta este de 175 km.Diferenta e in general data (macar in imaginatia mea) de parerea de rau la plecare.

the road to

Primele mele drumuri la Bucuresti au fost din cate tin minte cand eram mica mica in jurul anilor 90’.Drumul era facut cu trenul la clasa I si se masura in numarul de “mai e mult?” cu care imi exasperam parintii.Harta Bucurestiului pentru mine la acea vreme era o intreaga nebuloasa din care se diferentiau cateva zone cunoscute si acceptate – cele cateva galerii si magazine de materiale de pictura din zona garii de nord, soseaua Grivitei si dupa , imediat dupa cu un hop mental identificat de-abia mult mai tarziu drept metrou, direct piata Romana si piata Universitatii.O singura data ne-am aventurat pe ceea ce azi incerc sa suprapun cu Calea Victoriei dupa impresia pregnanta la momentul respectiv de strivire pe care ti-o dadeau fronturile prea inalte fata de latimea strazii ( de-abia prin anul 3 de facultate aveam sa aflu sintagma de “prospectul strazii”). Bucurestiul era pentru mine orasul caldurii topite pe asfalt, al culorilor decolorate de soare si al aglomeratiei riguros repartizate pe strazi.

A doua intalnire cu Bucurestiul s-a intamplat in prag de adolescenta.Acum ajungeam cu masina la Bucuresti si simultan descoperam cartierele anonime,triste si tocite completandu-mi harta imaginara a orasului cu noi zone de praf.Acum orasul se deschidea cu un sir haotic de strazi continuate cu podul Grant de unde treceam pe langa teatrul Giulesti.Totul statea sub constelatia stabilita de capul de afis de la teatrul Giulesti – ani la randul mereu piesa “la tiganci” si, odata incantatia stabilita, magia incepea undeva la capatul Giulestilor unde trotuarele si blocurile regresau la dumuri infundate marginite de ciulini.Acolo unde linia de tramvai se termina in praf si casute modeste retase la strada incepea de-abia drumul catre ceea ce ne era destinatia. Casa matusii mele, achizitionata mai curand intamplator, parea sa fie o casa batraneasca respectabila in modestia formelor sale dar care respira trainicia unei vieti asezate prin fiecare por.Tot ce ramasese de la vechii proprietari era o poza de grup la sfarsit de gimnaziu ce ilustra o generatie de copii timizi intre care era greu sa ghicesti pe cel ce crescand se transformase in omul matur ce pusese temelia casei si viei intinse din generoasa curte a casei.Drumul catre centru cat si catre orice alta destinatie parea desprins din povestile cu harapi albi ce arunca in spate obiecte magice ce dau nastere la paduri de nepatrus si lacuri inghetate iar daca sintagma “tinerete fara batranete si viata fara de moarte” a avut vreodata alt sens decat iluzie el se gasea in gradina plina de fluturi si caise ce cresteau miraculos.

Cum era previzibil la un moment dat gradina tineretii fara batranete s-a inchis iar noul Bucuresti pe care l-am cunoscut a fost cel al cartierelor optzeciste.Aveam déjà 17-18 ani , Universitatea Bucuresti era ca si acum in renovare fara efecte vizibile, iar Bucuresti insemna orasul mare, incalcit si nu tocmai dorit in care urma sa-mi petrec ipotetic anii de facultate.Metroul cu fetele lui triste, mirosul trenului de 5 dimineata si gara de nord , soseaua Brasov-Bucuresti incheiata in magazine de pitici de gradina si gropile de gunoi ale Chitilei erau realitatea la ordinea zilei.Dar Bucurestiul venea la pachet cu toate cartile existentialiste citite in drum spre meditatii, cu magazinele de muzica ,cu primul meu teu de inox si creioanele 3b si 4b folosite pentru hasura.

La doi ani distanta , dupa admiterea la facultate, m-am trezit busc singura in marele oras a carui suma de imagini nu o adusesem la nici un numitor comun.

Bucurestiul era zona Lipscani si cartierul Cotroceni dar si cartierele triste prin care treceam in drum spre casa. Cinemateci, cluburi si expozitii dar si batrani neputinciosi cersind la colt, cladiri stand sa cada si birocratie.Strazi pazite de pisici grase respectabile si taciturne alaturate zonelor vesnic aglomerate unde tocurile cui asortate gentilor diplomat lasa urme in asfalt.

A trecut mult timp de atunci.Toate zonele pe care obisnuiam sa le stiu s-au unificat intre ele ,relationate de traseele rutelor de autobuz/drumurile de noapte facute cu taxiul sau la picior ,intr-o harta incompleta inca si subiectiva. Spatiile au inceput sa aiba in spatele lor nu doar istorii ci si povestile mele iar conexiunile intre istoriile lor (si povestile mele) au inceput sa fie stravezii dand un sens pentru ce va sa fie.

my grandma's house

finding the key

Bucurestiul a devenit marele oras haotic al viselor de geometrii de arhitecturi sterile , cercul neprietenos caruia i-am gasit colturile de pauza in care timpul se suspenda iar trecutul isi ridica marginea crinolinei lasand la vedere dantele si regrete.

Zone industriale bucuresti (1)

Posted on by
1

Perioada ce se suprapune regimului comunist din Romania a insemnat la nivel urbanistic o grea provocare – extinderea si modernizarea orasului insemnand atat crestearea in inaltime (care incepuse insa inca din perioada interbelica) cat mai ales crearea unei sistematizari urbane a orasului. Solutiile gasite in perioada au fost mai mult decat discutabile (distrugerea unei mari parti din patrimonial istoric al Bucurestiului si mutilarea altei parti) iar ele ne-au lasat astazi cu cladiri mamut ce nu isi mai gasesc logica in ritmul de viata actual si cu artere nefunctionale.

Asa cum la momentul respectiv trecutul ramasese prins intre artere bordate de blocuri inalte de beton, astazi dezvoltarea urbana gaseste ca piedica insule industriale ramase in tesutul urban central.Rezolvarea vizeaza atat reonfigurarea acestor insule (reprezentate de platformele industriale) cat si “infiltrarea” in tesutul perioadei optzeciste prin cresterea procentului de ocupare a terenului. Despre cresterea procentului de ocupare a solului am discutat déjà intr-un post anterior asa ca ma voi referi acum la insulele industriale din tesutul urban central.

Aceste zone industriale,situate la perioada constructiei in zone periferice ale orasului, in timp, prin crestere suprafetei orasului, au fost incet incet inglobate ajungand in ziua de azi in zone bine cotate pe piata imobiliara. Bucurestiul nu este insa o exceptie , situatii similare regasim in toate orasele tarii care au cunoscut o dezvoltare in anii 80-90 – este de mentionat cazul Brasovului unde o zona veche industriala aferenta rafinariei a fost recent achizitionata in dorinta de a fi transformata in ansamblu residential.

Bucurestiul merita insa a fi studiat datorita procentajului mai mare de zone industriale inglobate –cca 15-20% din suprafata orasului.Existenta acestora a lasat loc de specula – in anumite cazuri intreprinderile au fost cumparate din timp la prêt relative mic de investitori ce operau in domeniul imobiliar si acestia fie au transformat intreg terenul in santier in vederea construirii de mall-uri sau locuinte collective fie au cedat acest drept unor terti.In alte cazuri fabricile (in prezent privatizate) au fost cele ce au vandut la prêt avantajos terenul in ideea de a fi relocate in periferie. Pret avantajos in acest caz inseamna undeva peste 2000 euro/mp pentru zonele centrale.

Se pun in acest moment cateva problematici serioase legate de dezvoltarea acestor zone:

– reglementarea situatiei cladirilor facand parte din patrimonial industrial al Bucurestiului (un studiu in acest sens este de gasit in cartea “Bucurestiul postindustrial” de Liviu Chelcea aparuta la editura polirom in 2008)

– existenta unui plan urbanistic care sa solutioneze o integrare armonioasa a acestor insule luand in considerare si evolutia viitoare a fondului construit existent

– felul in care aceste proiecte vor influenta la randul lor dezvoltarea si transformarea zonelor in care se insereaza (ma refer in primul rand la cresterea cotei zonei pe piata imobiliara si atragerea unor noi investitii )

In legatura cu prima problematica aduc in discutie cazul fabricii de paine din zona Obor.

Aceasta fiind inclusa in lista cladirilor de patrimoniu nu poate sa fie demolata ceea ce adus la un dezinteres total al proprietarilor de drept fata de imobil.Intamplator sau nu ( mai curand nu as fi tentata sa spun) una din cladirile incluse in ansablu (din fericire una mai putin valoroasa din punct de vedere instoric si architectural) a fost recent incendiata ducand la o (convenabila) ruina a sa. Statul desigur nu intervine in incurajarea proprietarilor inspre dezvoltarea unor programe de arhitectura aparent mai putin profitabile decat mall-urile si locuintele collective dar totusi deseori aplicate (cu succes) inafara.In alte tari, fabrici dezafectate (mai ales cele cu valoare istorica ) gasesc premizele perfecte pentru metamorfozarea in sedii centrale de firme si/sau muzee si centre culturale.La noi varianta comoda este distrugerea.

A doua problema vizeaza un plan de dezvoltare urbanistica de ansamblu. Un bun exemplu il ofera zona dintre soseaua Orhideelor si splaiul Independentei unde déjà se construieste un mare poiect de ansamblu de locuinte colective (ansamblul orhideea Gardens).Desi situata in zona centrala , zona aferenta ansamblului este invecinata cu vechi zone industriale aflate in plin proces de transformare.Prezenta pasajului Basarab in curs de constructie va avea (la momentul finalizarii sale) o importanta covarsitoare dar in acelasi timp greu de anticipat (atat in valoarea cat si in specificul pe care il va da zonei).Lipsa unei atititudini oficiale vis-à-vis de dezvoltarea pe termen lung a zonei duce la initiative individuale ale unor mici investitori care vor putea fi cu greu aduse la un numitor comun in viitorul previzibil.

In concluzie se poate spune ca orasul isi poarta hainele care i se potrivesc (sip e care le merita) iar in lipsa unei gandiri de perspective dezvoltarea urbana se regleaza pe parcurs prin mecanismele economiei de piata. Care economie de piata ,mergand pe ideea eficientei, va duce mereu la un raport satisfacator intre investitie si profit, dar mai rar (si in lipsa unei culturi solide) si mai curand intamplator va duce si la o estetica urbana unitara sau la un confort al spatiului urban.

locuinte de necesitate.de lux

Posted on by
Reply

 

Disclaimer: nu intentionez sa introduc o tenta politica in posturile mele dar in masura in care locuintele sociale si problema caselor retrocedate se leaga de ideea de politic si sunt reglementate ca solutionare la nivel politic , aparitia politicului este inevitabila in posturile mele . macar uneori. 

Citisem acum ceva vreme despre o modificare a legii privitoare la casele retrocedate. Astfel in aprilie 2008 Palamentul Romaniei adopta legea nr.84 de aprobare a ordonantei de guvern  74 pe 2007.In linii mari legea isi propune sa reglementeze si nuanteze situatia caselor retrocedate si a vechilor proprietari/chiriasi. Mai exact asigurarea unui fond de locuinte pentru vechii proprietari/chiriasi (abuzivi) ai locuintelor in sistemul locuinte subventionate de stat si regimul privilegiat de inscriere pe listele de asteptare a acestora. Practic ea include chiriasii evacuati in categoria celor care au dreptul la “locuinte de necesitate” (definite prin legea locuintei din 1996 ca :”  Locuinţă destinată cazării temporare a persoanelor şi familiilor ale căror locuinţe au devenit inutilizabile în urma unor catastrofe naturale sau accidente sau ale căror locuinţe sunt supuse demolării în vederea realizării de lucrări de utilitate publică, precum şi lucrărilor de reabilitare ce nu se pot efectua în clădiri ocupate de locatari.”)

 

Ajungand acum la cele doua turnuri (supranumite “Gemenii”) din Piata Natiunilor Unite trebuie sa trecem putin in revista istoria lor.Constructia lor a inceput in anii ’80 fiind abandonata imediat dupa Revolutie. Pentru o lunga perioada santierul a fost abandonat ,constructia aflandu-se in stadiul de constructie la rosu in momentul respectiv. In aceasta perioada multe din materialele de pe santier au fost furate sau s-au degradatat, ceea ce la reinceperea santierului a provocat costuri suplimentare. Reinceperea santierului s-a facut pe costurile Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului.In martie 2007 Cladirile au fost trecute in administratia primariei iar parterul si mezaninul cladirilor a fost preluate de Compania Nationala de Investitii (lucru reglementat prin intermediul unei ordonante de urgenta). In perioada respectiva , primarul Adrian Videanu afirma ca apartamentele din blocurile din piata Natiunilor Unite sunt destinate oamenilor ale caror locuinte se afla in proces de consolidare.

 

La  momentul de fata blocurile sunt “deja” finalizate (dupa mai mult de 20 de ani de constructie si intreruperi).Conform legii 84 din 2008 locuintele sunt acum destinate atat oamenilor ale caror locuinte se afla in proces de consolidare cat si vechilor chiriasi evacuati din casele retrocedate cu mentiunea ca prima cateorie va sta in locuinte pana la finalizarea consolidarii locuintelor in timp ce a doua categorie va sta pe termen nelimitat.Nivelul chiriei va fi stabilit de catre municipalitate.

Pe data de 26 august actualul primar Sorin Oprescu a facut o vizita la blocurile din piata Natiunilor Unite cu ocazia inaugurarii acestora.

 

 

Daca este bine sau rau ca primaria gaseste de cuviinta sa construiasca locuinte de necesitate intr-o zona in care pretul de mp/construit porneste de la  2400 euro (fara tva) si creste de la un etaj la altul catre etajele superioare cu 50 euro/mp construit/etaj (la care se mai adauga desigur costul locului de parcare si a boxelor de subsol) ma abtin sa comentez.

 

Iarasi nu voi comenta nici felul in care vechii chiriasi din casele retrocedate au fost inclusi automat (si fara analiza diferentiata pe cazuri concrete ) in categoria defavorizata care necesita protectie din partea statului iar locuintele de necesitate (in cazul lor) pot fi ocupate pe termen nedeterminat.

Tot ce voi spune este ca nimic nu este in Bucuresti mai legitim si definitiv decat starea de provizorat si ca intrevad un viitor plin de surprize pentru cele doua turnuri.

p.s. aici ptr un anunt imobiliar in zona si in conditii f similare

 

 

 

 

alternative in centru (2)

Posted on by
Reply

Spuneam in postul anterior despre variantele locuirii in centru si posibilitatile pe care le prezinta centrul pentru perioada urmatoare.

O prima varianta era dupa cum spuneam varianta locuintelor de lux, cladiri cu o amprenta la sol nu foarte mare construite in curti pana de curand parasite sau ocupate doar de case darapanate si baraci. Exemplul dat era turnul evocasa selecta din zona Foisor, dar exemplele sunt multiple (zona invecinata bulevardului Magheru si pietei Romane este plina de exemple).

O a doua varianta era reprezentata de casele etajate si amenajate ca locuinte individuale de lux in plin centru. Spuneam ca probabilitatile existentei unui excentric gata sa cheltuiasca o avere pentru o casa in plin centru ( cu toate avantajele si dezavantajele rezultate din pozitionare) sunt destul de mici.Ma refeream desigur la tendinta de “asezare” in timp a situatiei centrului – care va fi in general de vindere urmata de demolare (mai mult sau mai putin musamalizata in cazul cladirilor cu valoare istorica sau arhitecturala). Asta nu neaga situatia existenta : in care case din centru (unele fara nici o valoare arhitecturala) care au avut “norocul” unui proprietar cu posibilitati financiare mai mari au fost renovate/etajate/extinse (multe intr-un mod discutabil ca estetica) .

In fine a treia varianta este obtinerea de noi locuinte (de nivel mediu) prin indesirea zonei construite si reducerea automata a spatiilor verzi. Avantajul major al acestor locuinte fata de ansablurile nou construite in zone periferice ale orasului este reprezentat de existenta unei infrastructuri bine pusa la punct in zona. Practic ai toate avantajele unei locuinte din cartierele anilor ’70-‘80 (buna legatura cu centrul , apropierea de dotari de tip scoli-spitale-magazine indispensabile mai ales in cazul familiilor cu copii , o calitate a spatiului urban mai ridicata decat in majoritatea ansamblurilor periferice construite haotic si meschin) eliminand dezavantajele ( uzura tehnica si morala a apartamentelor).

Un astfel de exemplu este ansamblul “Obor Towers”. Ansamblul construit din 2 tronsoane lipite cu regim de inaltime diferit este localizat in zona Obor pe strada Avrig si este in prezent in curs de constructie . Si dezavantajele unui apartament nou in centru se pot vedea din studiu pe caz in situatia ansamblului Obor. Din pozele puse la dispozitie pe internet pe www.rez.ro se observa cu usurinta distanta meschina dintre noul ansamblu si vechile blocuri care va duce la o lipsa a intimitatii de ambele parti. Desi pe site-ul official ( http://www.obortowers.ro/ ) al proiectului se afirma ca apartamentele de parter vor beneficia de gradini este usor de ghicit in ce masura acestea chiar vor fi un avantaj si nu doar o maniera practica a investitorului de a vinde spatiile “moarte”( pe care nu a putut construi) la nivelul unei dotari de lux.

Probleme ar mai putea aparea in legatura cu accesul auto – desi este asigurat in medie un loc de parcare pe apartament, traficul suplimentar adus de noul ansamblu pe niste strazi secundare precum Avrig si Cherestegiilor ar putea deveni suparator.

Subiectul construirii in centru este unul complex iar cazul “Obor Towers” este doar o fateta a unei realitati care in anii urmatori se va impune in fata noastra : dincolo de solutionari locale problema centrului si problema suplimentarii numarului de locuinte in bucuresti trebuie corelate si rezolvate printr-o gandire holistica si de perspectiva la nivelul orasului. Altfel fiecare “rezolvare locala” isi va nega si pierde validitatea la urmatoarea interventie invecinata. Dar despre aceasta mai pe larg intr-un post urmator.

construind in centru

Posted on by
Reply

Daca tot ce tine de constructii a luat-o razna in Bucuresti, probabil ca zona in care efectele sunt cele mai interesante e zona centrala.

Blocat de o circulatie haotica, anacronic ca structura , regim de inaltime si procent de ocupare a terenului, incapabil sa absoarba functiunile noi ce i-au fost impuse sau sa medieze relatia intre vechi si nou, centrul se dizolva incet ca esenta si se degradeaza ca substanta.

In conditiile in care un proiect holistic de cunoastere si clasificare valorica a cladirilor din centru ca baza pentru un proiect de dezvoltare pe termen lung realist si pragmatic nu pare sa intereseze autoritatile , centrul creste devorandu-si propria substanta.

Se ajunge la un paradox ciudat teren extreme de scump pe piata ocupat de case darapanate ocupate abuziv de familii sarace in conditiile in care terenul de la marginea orasului ( inca foarte ieftin comparativ cu centrul) este locuit si construit de patura instarita.

In zona Foisorului de Foc se construieste deja masiv. Capul de afis: ansamblul Evocasa Selecta unde mp construit ajunge undeva pe la 2400 euro – Locuinte declarat de lux cu preturi incepand de la peste 190.000 euro. Drumul pare deschis pentru noi ansambluri rezidentiale de lux si cladiri de birouri. Terenurile libere de construtii sunt destul de multe singurul lucru care amana (probabil) construirea lor fiind ipoteza achizitionarii unei parcele alaturate pentru ca investitia ( la fel ca si profitul) sa se mareasca. In fapt judecand dupa anunturile de pe piata imobiliara , exceptand unele vile renovate ( valoroase din punct de vedere architectural si capabile sa devina sediu de firma) in general valoarea casei este neglijabila comparativ cu valoarea terenului.Secenariul pare simplu si previzibil in conditiile in care probabilitatea intalnirii unui excentric dispus sa investeasca 1 mil euro intr-un teren de 3-400 mp pentru o locuinta in plin centru al bucurestiului este relative mica.

Viitorul pare insa mai incert pentru vechile blocuri de locuinte din zona. Construite in mare parte in anii 30-50 , cu partitionari interioare neadecvate stilului de viata actual, cu instalatii invechite si structura a carei rezistenta este pusa serios sub semnul intrebarii ( cu sau fara bulina rosie) apartamentele in discutie au un statut contradictoriu. Desi situate in centru nu ofera conditiile unei locuinte de lux iar pretul pe mp/construit este sensibil apropiat de cel al locuintelor de lux noi in ciuda uzurii fizice si morale a apartamentelor.Exceptand scenariul in care apartamentele vor fi achizitionate de persoane interesate si dispuse la investitii serioase in reconditionarea cladirii viitorul acestor blocuri degradate pare nesigur .

Pe termen lung se intrevede deja (chiar si in zone precum Lipscani) ca locuitul in centru va deveni un lux pe care trebuie sa ti-l poti permite. Ramane de vazut in ce fel solutionarea problemei traficului si a spatiilor verzi il vor face sa fie dezirabil celor ce si-l pot permite.