Pe scena cinematografului Aro (Patria)

Am scris mai demult despre Hotel Aro – Braşov – o cladire emblematică astăzi pentru oraş, construită după proiectul arhitectului Horia Creangă. Proiectul a fost fructul unei colaborări ce a durat zece ani între „Asigurarea Românească” şi Horia Creangă. În urma acestei colaborări au fost construite (în afară de Hotel Aro Braşov): Palatul Aro ( Calea Victoriei nr. 91-93) şi Blocul Aro (Bulevardul Magheru nr. 12-14).

blocul Aro

blocul Aro

blocul Aro

Dintre aceste proiecte ne vom referi în cele ce urmează la Blocul Aro. În vederea realizării acestui proiect, „Asigurarea Românească” a organizat un concurs de proiecte şi a ales un juriu din care au făcut parte şi arhitectii Petre Antonescu şi Duiliu Marcu. În urma acestui concurs a fost desemnată câştigătoare echipa compusă din arhitecţii Horia Creangă, Lucia Dumbrăveanu (soţia acestuia) şi Ionel Creangă (fratele său). Este probabil relevant să menţionăm şi echipele care s-au clasat pe primele locuri în urma concursului, pentru a da o scară a nivelului competitiei organizate. Astfel pe locul doi şi trei s-au clasat echipe ce i-au avut în componenţă pe arhitecţii Constantin C. Moşinschi, Ioan Anton Popescu, Ioan şi Tiberiu Niga. Echipa ce i-a reunit pe arhitecţii Ion Berindey, Iuliu Duca şi cea formată din Emil Nădejde şi Octav Doicescu au primit menţiuni. (2)

blocul Aro

blocul Aro

Odată câştigat concursul de către echipa condusă de Horia Creangă proiectul a parcurs mai multe variante de lucru, cea finală (care s-a şi executat) fiind substanţial diferită de cea iniţială. Obiectul acestor modificări a fost în principal rezolvarea volumului de colţ al clădirii, la intersecţia Bulevardului Magheru cu strada pictor Arthur Verona.

Execuţia clădirii a fost realizată în etape – o primă etapă a avut loc între anii 1929-1931. Clădirea ridicată conţine 73 de apartamente la nivelurile superioare. Arhitectura clădirii, de o modernitate revoluţionară la vremea respectivă, a generat reacţii nu în totalitate pozitive. În 1934 este începuta execuţia sălii de cinema la al cărei proiect este cooptat şi arhitectul Haralamb (Bubi) Georgescu. (2)

În data de 16 ianuarie 1935 este inaugurat Cinematograful Aro (actualmente Patria), „dotat cu instalaţie electrică şi de aer condiţionat”.

blocul aro

În perioada ce va urma sala de cinematograf a blocului Aro nu va fi folosită exclusiv pentru proiecţii de filme. Astfel este interesant de ştiut că în data de 9 decembrie 1937 „în sala Aro are loc concertul extraordinar al Filarmonicii susţinut de George Enescu şi Pablo Casals cu George Enescu la pupitru”. Nu este un eveniment singular – în noiembrie 1938 un nou concert sustinut de Pablo Casals şi avându-l pe George Enescu ca dirijor va fi găzduit în această sală.

În perioada ce va preceda intrarea României în cel de-al doilea Razboi Mondial sala va fi folosită inclusiv pentru o serie de întâlniri cu caracter politic. Putem menţiona o întâlnire („congres al breslelor”) din al cărei consiliu organizator face parte şi Nicolae Ceuşescu – întâlnirea se doreşte o demonstratie populară în favoarea păcii şi integriţătii teritoriale a ţării.

 

Odată cu declanşarea războiului sala cinematografului este nevoită frecvent să găzduiască evenimente a caror desfăsurare este altfel imposibila în condiţiile distrugerii sau avarierii unor alte clădiri culturale din Bucureşti.

Astfel, în urma bombardamentelor din august 1944 Ateneul este avariat – iar Filarmonica îşi reia concertele duminicale în sala cinematografului Aro. Tot în timpul bombardamentelor din august Teatrul National este distrus. Colectivul teatrului prezintă şapte spectacole din piesa Oedip de Sofocle pe scena cinematografului Aro. Sala Aro nu va fi însă singura folosită de actori – acestia vor închiria pe rând sala de festivitaţi a liceului „sf. Sava”, a liceului „Matei Bsarab”, scene precum Majestic, Studio sau scenele de spectacol de la Cercul Militar. Situaţia va continua până în anul 1952 când Teatrului National îi sunt repartizate sălile Studio (din piaţa Amzei) şi Comedia ( pe Calea Victoriei).

 

Scena cinematografului va fi martora întregii zbateri prin care a trecut societatea acelei vremi.

Poze din arhiva Willy Pragher, anterioare datei întoarcerii armelor de către armata română, ne prezintă interiorul sălii cu un public aproape integral în uniforme militare, cu însemnele naziste afişate atât în spatele sălii cât şi deasupra scenei. Sunt probabil spectacole muzicale (vodevil?) atât de uzuale în acea perioadă şi menite să stimuleze soldaţii ce se întorceau de pe front într-o perioadă altfel extrem de cenuşie.

Landesarchiv Baden-Württemberg - sala Aro
Landesarchiv Baden-Württemberg - sala Aro
Landesarchiv Baden-Württemberg - sala Aro
Landesarchiv Baden-Württemberg - sala Aro
Landesarchiv Baden-Württemberg - sala Aro
Landesarchiv Baden-Württemberg - sala Aro
Landesarchiv Baden-Württemberg - sala Aro
Landesarchiv Baden-Württemberg - sala Aro
Landesarchiv Baden-Württemberg - sala Aro
Landesarchiv Baden-Württemberg - sala Aro
Landesarchiv Baden-Württemberg - sala ARO
Landesarchiv Baden-Württemberg - sala Aro
Landesarchiv Baden-Württemberg - sala Aro
Landesarchiv Baden-Württemberg - sala Aro
Landesarchiv Baden-Württemberg - sala Aro

Ironia face însă că tot aici ,odată cu întoarcerea armelor, se ţin o serie de adunări ale tinerilor comunişti iar în 21 ianuarie 1945  „La Cinematograful Aro se desfaşoară ceremonia comemorarii a 21 de ani de la moartea lui V. I. Lenin. Emil Bodnăraş proslăveşte memoria dispărutului şi prietenia româno-sovietică. Aceasta este prima dintr-un lung şir de manifestări de acest gen, consacrată lui Lenin şi rolului ruşilor în eliberarea popoarelor”  (1)

 

Cinematografului Aro va fi martorul unui alt moment cheie în istoria dramatică a acelor ani. In data de 11 februarie conferinţa generalui Nicolae Rădescu are loc în această sală. Conferinţa fusese progrată să aibă loc în sala Scala, dar din cauză că accesul în această sală fusese blocat de simpatizaţii comunişti a fost folosită sala Aro. Este unul din ultimele gesturi disperate prin care generalul Rădescu se opune acaparării puterii de către forţa comunistă.

În memoriile sale, Annie Bentoiu menţionează câteva lucruri referitoare la acest eveniment:

în dreptul cinematografului Aro, o mare multime ocupa toată lăţimea bulevardului şi asculta, retransmisă prin difuzoare, cuvântarea pe care o ţinea în sală primul-ministru de atunci, general Rădescu. Aflasem de o reuniune care trebuia să aibă loc la cinematograful Scala; nu m-am întrebat prea mult de ce sala fusese schimbată. Am ascultat şi eu, în mulţime, discursul acela. Ţin minte că totul mi s-a părut simplu şi evident; la fel de aprobatori se arătau şi ceilalti din jurul meu. Memoria afectiva îmi restituie perfect vibraţia de simpatie, foarte perceptibilă într-o adunare, şi sentimentul că în sfârsit cineva rosteşte cu autoritate, răspicat şi cu bună-credinţă, ceea ce gândeau toţi de o bună bucată de vreme.”(3)

Ca răspuns la această conferinţă, în data de 13 februarie 1945, comuniştii oragnizează în Piaţa Naţiunilor Unite un miting –printre vorbitori se numară şi Gheorghe Gheorghiu Dej. Mitingul susţine instalarea guvernului Petru Groza. Până la acest moment mai sunt doar câteva zile – un ultim act este jucat în data de 24 februarie când o manifestaţie în Piata Palatului se transformă într-o scenă sângeroasă sub focuri de armă trase de persoane necunoscute. Demisia generalului Rădescu este urmată la scurt timp de instalarea guvernului Groza.

Şi zilele de liberatate ale cinematografului Aro se apropie de sfârşit odată cu scufundarea ţării într-un regim ce avea să îngheţe viitorul cale de aproape jumătate de secol. Cântecul de lebădă putem considera că a fost ultima reprezentaţie din 14 mai 1946 – când  „venit la Bucureşti pentru a-l întâlni pe George Enescu, fostul sau profesor, Yehudi Menuhin prezintă la sala Cinematografului Aro (actualul Patria) Concertul pentru pian şi orchestră de Brahms. Este acompaniat de Filarmonică, dirijată de George Enescu. Menuhin va susţine în capitală mai multe concerte, acompaniat uneori la pian de maestrul său”.(1)

De la sfârşitul anului 1948 cinematograful va fi redenumit „Patria”. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu restul cinematografelor din Bucuresti – toate redenumite sub noul regim „Trianon-Bucureşti, Marna-Gheorghe Doja, American-Moşilor, Florida-23 August (apoi Aurora), Odeon-Libertăţii, Pache-Popular, Milano-Arta, Avrig-Donca Simo, Vergului-Munca”.(1)

În anii care au urmat accesul filmelor străine (din spaţiul de dincolo de Cortina de Fier) a fost blocat – la cinematograf vor rula aproape exclusiv filme producţie românească, tributare ideologic regimului politic instaurat. Excepţia o vor face doar filme venite din cadrul spaţiului sovietic (sau de influenţă sovietică).

Şi astăzi, dupa căderea regimului comunist, cinematograful păstrează în continuare numele de „Patria”. Blocul a fost inclus în lista monumentelor istorice sub codul B-II-m-A-19116. Clădirea se află într-un avansat stadiu de degradare şi a fost încadrată în urma expertizei tehnice în clasa I risc seisimic (care prezintă pericol public).

blocul Aro

blocul Aro

blocul Aro

blocul Aro

blocul Aro

 

Mai mult decât un monument de arhitectură realizat de către unul dintre cei mai mari arhitecţi români, mai mult decât un simbol al oraşului şi o imagine emblematica a sa – Blocul Aro este un martor al unei istorii pe care ar trebui să avem răbdarea şi curiozitatea să o cunoaştem mai bine. Iar odată cunoscând-o am înţelege motivele pentru care asemenea clădiri trebuie salvate.

 

(1)    – Gheorghe Parusi – Cronologia Bucureştilor– 20 septembrie 1459 -31 decembrie 1989 – editura compania 2007

(2)    – Luminita Machedon and Ernie Scoffham – „Romanian Modernism – The architecture of Bucharest, 1920-1940” – Massachusetts Institute of technology – 1999

(3)    – Annie Bentoiu  – „Timpul ce ni s-a dat- Memorii 1944 -1947” – editura Humanitas 2011

4 Responses to “Pe scena cinematografului Aro (Patria)”

  1. [...] sfârşitul anilor 30 parcelele alăturate acestui teren erau deja construite – în stânga,  în 1935 se finalizase construcţia Blocului Aro (comandat de Societatea Asigurarea Română) iar  în dreapta parcelei (către Universitate), [...]

  2. […] Carte Poştală Editura Cartea Românească S.A. № 8 Pe scena cinematografului Aro (Patria):  http://punctedefuga.ro/2013/05/pe-scena-cinematografului…  […]

  3. […] locul demolatei case Marghiloman s-a construit o clădire modernistă care şochează oraşul (sursa foto). Înălţimi exagerate, arhitectură străină şi o investiţie a unei societăţi de asigurări. […]

  4. Este incredibil cum reusim sa ne batem joc de bogatiile si cultura acestei tari. Astfel de cladiri, toata arhitectura din acele vremuri, reprezinta mare parte din cultura si istoria noastra. Lasand-o in paragina, ne batem joc de arhitecti renumiti, firme de constructii si toti cei implicati in realizarea ei, ne batem joc de noi insine …

Leave a Reply

  • About

    Unsleepable is a free theme for WordPress created by Ben Gray. If you don't want this particular text on your site then you'll have to either edit it manually or slide a widget in to this area. This area is called "subfoot center."
  • Meta