lectia spatiului public – grecia (2)

Si pentru ca promiteam ca voi continua post-ul legat de Grecia ma voi referi acum la un al doilea aspect care frapeaza calatorul. Ma refer acum la o experienta a spatiului urban veche si asimilata care se traduce prin mici detalii ce desavarsesc (daca nu cumva ar fi mai corect sa spunem ca ele creeaza) arhitectura traditionala. Proiectul de arhitectura nu are finalitate suntem invatati in scoala, pentru simplul motiv ca obiectul ei odata locuit capata viata si se transforma permanent. Ca simpla teorei poate parea o exprimare frumoasa si atat , dar ajuns in Grecia intelegi perfect la ce se referea.

Casa are o viata a ei proprie care o conduce prin scurgerea timpului facand-o ca in ciuda schimbarilor suferite sa-si pastreze sufletul si urme ale formei initiale. Tocmai aceasta viata este ceea ce este valoros – departe de a muzeifica forme declarate ca traditionale casele grecesti isi permit libertatea sa se transforme. Se vad urme ale unor corpuri de cladiri care au fost in timp demolate dar ele nu sunt mascate ci lasate aparente.Daca initial casa era construita din blocuri de piatra si a suferit deteriorari, piesele lipsa au fost completate cu ce era mai la indemana indiferent daca asta insemna caramizi ceramice sau orice alt material de constructie diferit de traditionalele blocuri de piatra.Poti vedea case extinse in timp dar care la nivelul sarpantei pastreaza locul de inadire perfect vizibil – jumatate de casa acoperita cu placi de tuf vulcanic in timp ce extinderea este acoperita cu tigle.

Un al doilea aspect este lipsa delimitarii intre spatiul public si spatiul privat – spatiul privat se ofera privirii si se continua firesc in spatiu public fara a fi o negare a acestuia.Probabil nu exista nevoia de intimitate pentru ca dupa secole de civilizatie nimeni nu este interesat sa abuzeze de aceasta – spatiul intim este creeat din aceeasi substanta, organizata de aceeasi gandire ca si spatiul public.Spatiul public in sine este gandit la scara locului si este rezultat in timp din nevoile reale ale oamenilor si din dorinta lor de a locui impreuna acelasi locuri .

Nu in ultimul rand civilizatia in Grecia se manifesta prin atentia la detaliu.Aproape nici o cladire nu poate fi vazuta in intregime din cauza vegetatiei in care locuitorii au imbracat-o.Mici detalii sunt cele care creeaza marea arhitectura , iar marea arhitectura chiar si absenta in intentia initiala , rezultata din locuire si transferarea unui aport subiectiv casei.Pentru ca arta locuirii este cea care face Grecia locul minunat ce este.

lectii de inglobarea trecutului -grecia (1)

Am ajuns pentru prima oara in Grecia anul acesta.Imi imginam ca nu pot fi luata prin surpindere prea tare dupa toate cursurile de istoria arhitecturii Greciei antice din facultate (mai mult sau mai putin uitate) si in plus destinatia mea de vacanta nu viza traditionalele situri istorice ale Greciei ci o insula intrata de curand in vizorul agentiilor de turism din Romania (mai précis insula Thasos).

Privind retrospetiv recunosc insa ca intalnirea cu Grecia de zi de zi si cu situri cu o aura mai putin stralucitoare decat a celor consacrate este o experienta incredibila care te pune fata in fata cu o traditie a culturii spatiului urban neasteptata. Sunt multe lucruri care te frapeaza (prin contrast desigur fata de situatia de “acasa”) dar in acest post voi trata un singur lucru – respectul fata de ruine (ce are in Grecia o acceptiune total diferita fata de cea exista la noi) si integrarea noului in vechi.

Desigur este aproape imposibil sa compari situatia Greciei cu cea regasita acasa – in lumina dura a Greciei, la granita fina intre cer, apa si stanca, arhitectura isi gaseste vocatia in sculptura iar nasterea Afroditei din spuma valurilor pare perfect plauzibila si repetabila.

Trecutul este tratat cu naturalete mai mult decat cu respect iar respectul (caci el exista) este rezultat dintr-o continuitate si comunicare perfecta.Trecutul este materia prima din care se tese materia prezentului si in acelasi timp o premiza de la care prezentul porneste catre cautari de perfectionare.Probabil doar aceasta legatura organica cu trecutul ce existenta in Grecia este de natura a garanta un prezent subscris unei traditii care desi nu-si pastreaza formele constante este consecventa esentei sale.

Anexate sunt 3 ipostaze ale “trecutului” in Grecia:

Prima trecutul ca ipostaza cotidiana , omniprezenta si egala cu natura ce a (putut) genera(t) o asemenea cultura (golf in Markyammos si sit arheologic Limenas):

Al doilea trecutul ca “good luck charm” la temelia constructiei apartinand prezentului (ea insasi un avatar al trecutului)- casa din Sotiras

A treia ca gest de (re)memorare si asimilare ce “sustine” (si la propriu si la figurat) prezentul-casa in drumul catre cetate Kavala.