centru si periferie

Posted on April 26, 2009 by lecitina

Un studiu interesant al lui Frederic Dame prezinta Bucurestiul la 1906 , un oras ( la vremea respectiva autorul il numeste comuna) a carui populatie abia daca trece de 300.000 de persoane dar a carui suprafata ajunge undeva aproape de 5.500 ha. Autorul compara acest raport intre populatie si suprafata ocupata cu situatia din mai multe capitale europene subliniind situatia particulara a Bucurestiului. Starea de fapt cu totul aparte se traduce insa in eforturi extraordinare de transformare a orasului intr-o capitala moderna dificultatile referindu-se la cheltuieli imense in infrastructura si intretinerea spatiilor publice. Aceasta rarefiere cauzeaza autorului o profunda uimire legata de dezvoltarea haotica a orasului, dezvoltare vazuta ca lipsita de coerenta si coeziune :

“A fost o vreme – pe la 1866 – cand era foarte simplu sa stabilesti limitele Bucurestiului, al carui centru era foarte compact comparat cu periferia si cand toti proprietarii bogati si instariti erau concentrati intr-un anumit numar de strazi centrale. Nu s-a tinut cont de acest lucru si orasul a fost lasat sa se extinda peste masura (…) din pricina intinderii sale prea mari, imediat cum iesi din cartierele centrale, isi mentine aspectul sau incert de oras mic sau de sat mare, avand ceva neterminat in ea, ceva heteroclit si pe masura ce te apropii de iesire, aspectul de sat e din ce in ce mai pregnant”.

La un secol distanta constatam insa ca exista o constanta a lucrurilor. Problema restructurarii fondului vechi ar implica o atitudine activa si critica de selectie (care sa evidentieze elementele valoroase parte din fondul vechi), urmata de reconfigurarea regulamentelor de constructie si trasarea unor directii de interventie si dezvoltare . In lipsa luarii unei pozitii, zona centrala se gaseste aparent paralizata din lipsa de spatiu si din cauza constrangerilor excesive impuse prin vechile regulamente.

Totusi rezultatul este departe de cel dorit : multe cladiri istorice deosebit de valoroase sunt daramate lasand loc la noi interventii in zona centrala toate avand un aer clandestin prin incalcarea sau fortarea regulamentelor existente de urbanism. Simultan insule intregi de case modeste cu aspect suburban “rezista” in zone in care valoarea terenului este deosebit de ridicata. “Lipsa de spatiu” in oras insa, a dus in ultimii ani la extinderea orasului prin construirea a multe ansambluri rezidentiale. In mod evident dezvoltarea infrastructurii necesare a facut cu greu fata dezvoltarii bruste a orasului. S-a ajuns astfel la un dublu paradox . Primul paradox se refera la faptul ca tanara patura de mijloc, careia se adreseaza aceste ansambluri, urmeaza sa locuiasca la periferie (si nu discutam acum de o periferie de tip american ci de comune periferice ale Bucurestiului ) in timp ce familii modeste (de multe ori nu proprietari de drept ci ocupanti abuzivi) locuiesc central in case de chirpici, acoperite cu carton asfaltat, construite retras fata de strada si avand curti in care cocosul inca mai da semnalul de trezire dimineata. Al doilea paradox se refera strict la situatia periferiei unde locuirea “de lux” se muta in cladiri de locuinte colective iar locuirea paturii de jos (situate juxtapus fata de prima) este una a vilelor individuale.

Desigur ambele paradoxuri se vor rezolva in timp prin reglajul impus de piata. Ce este insa ciudat este lipsa de viziune si tentatia unui castig facil si imediat din partea investitorilor pe de-o parte si lipsa adoptarii unor reglementari urbanistice care sa impuna o directie de dezvoltare a orasului.

Frederic Dame arata la inceput de secol 20 ca unul din lucrurile specifice Bucurestiului este prezenta des intalnita a gradinilor si a spatiilor verzi simultane unui procent de ocupare a terenului mic. Tot el arata ca acest “specific” nu poate fi generalizat la intreaga suprafata a orasului si ca e regretabil ca nu a fost conservata zona centrala ca atare urmand ca periferiile sa se dezvolte in cartiere moderne cu administratie separata. Frederic Dame afirma atunci ca nu este prea tarziu inca. 100 de ani mai tarziu situatia este similara. Dar inca nu este prea tarziu.

despre academia militara

Posted on April 7, 2009 by lecitina

Nu putem vorbi despre un lucru frumos ( ca obiect arhitectural) fara a vorbi despre un loc frumos – arhitectura de calitate este intotdeauna creatoare de spatii si nu doar de obiecte individuale. Altfel spus este impropriu sa vorbim despre arhitectura unei cladiri fara a lua in considerare integrarea sa la nivel urbanistic in contextul dat – ca volum, ca adaptare la context prin inglobarea unui spirit al locului si evident ca spatiu urban creat. Caracterul oricarei opere de arhitectura nu se rezuma deci la obiect in sine – parte din “substanta sa” iradiaza in spatiul imediat invecinat si functie de acest lucru vorbim de spatii asumate sau straine fata de “consumatorii “ de arhitectura.

Aceasta intorducere este un fel de justificare a alegerii facute de mine in a gasi un loc/lucru frumos in Bucuresti. Am ales Academia Militara ( construita intre anii 1937-1939 de catre arhitectul Duiliu Marcu ) pentru acest demers tocmai pentru ca este in opinia mea unul din obiectele de arhitectura de cea mai buna calitate din Bucuresti

Voi incepe prin a marturisi ca mi-a luat mult timp pentru a intelege tipul de frumusete al acestui ansamblu – simplitatea este probabil unul din lucrurile cele mai greu de acceptat si admirat. In plus trebuie timp pentru a putea intra in atmosfera propusa de curentul modenist ( caruia ii este tributara Academia) si pentru a intelege regulile (si mesajul ce este transmis prin intermediul lor) si contextul in care ele au fost gandite.

Ce frapeaza insa inca de la prima vedere este modul in care acest ansamblu reuseste sa ordoneze spatiul din jurul sau , sa se anunte si insinueze ca dominanta pe un ax relativ lung ( strada Stirbei continuata prin bulevardul Eroilor ) marcat mai ales prin discontinuitate ( stilistica si de regim de inaltime ). Si nu se poate vorbi decat elogios despre reusita de a marca printr-un obiect arhitectural o inaltime locala a sitului– cu preocuparea de a face accesibil vizual intreg ansamblul si de la cota inferioara prin intermediul unei terasari sucesive a terenului de constructie. Dincolo de arhitectura este un foarte bun exemplu de amenajare peiasgera a spatiului ce graviteaza in jurul academiei si de creere a unei scenografii in care monumenatalul sa fie pus in scena.Duiliu Marcu a avut eleganta si inteligenta de a crea o opera monumentala altfel decat in mod epatant sau prin dimensiuni gigantice . A facut-o in mod subtil prin specularea particularitatilor sitului (ma refer la inaltimea zonei si factorului vegetal din care constructia se detaseaza ), prin manipularea perceptiei prin intermediul procedeelor de ordin urbanistic ( o constructie chiar si de mici dimensiuni dar care este situata pe o inaltime si este in mod simultan capat de perspectiva pentru un important ax rutier se anunta si se impune in memoria vizuala a trecatorului ca reper si dominanta ).

Senzatia de frumusete pe care o genereaza ansamblul este datorata unei compozitii armonioase a volumelor bazata pe simetrie. Este o senzatie de echilibru indusa la nivel subliminal printr-o atenta geomterizare si epurarea a ordinelor clasice. Estetica fatadelor este una puternic influentata de stilul modern ( unii critici de arhitectura o includ intr-o subcategorie de “modernism clasicizant”) ea fiind caracterizata prin volume proportionate, linii drepte si suprafete fara podoabe inutile.Un alt lucru interesant legat de estetica fatadelor cladirii academiei este faptul ca ea trebuie pusa in relatie si cu preocuparea modernistilor pentru fatade ca prezente urbane. Este o arhitectura a secolului masinii ( in care Le Corbusier deja teoretiza masina de locuit) conceputa pentru doua tipuri de lectura : lectura in viteza masinii si lectura fatadelor asa cum se dezvaluie ea la nivelul trecatorului.

Desi modenistii ( si deci inclusiv Duiliu Marcu prin Academia Militara ) isi propun o arhitectura profund antidecorativa nu trebuie sa deducem prin aceasta eliminarea ornamentului.Daca prin ornament intelegem jocul liber al imaginatiei atunci arhitectura moderna si in acest caz particular Academia Militara se dezvaluie ca o constructie profund ornamentala. Este adevarat ca modernistii se declarau “anti-ornament” dar trebuie sa avem in vedere o diferenta in definirea ornamentului- ceea ce ei denumeau “ornamente inutile” erau “colaje” gratuite pe fatade si folosirea improprie a materialelor.Modernistii au sarcina ingrata de a definii mesajul unei noi lumi iar pentru aceasta noua lume ordinele arhitecturii clasice cat si ornametele rococoului( nascute de o alta civilizatie cu o alta cultura si alte mijloace tehnice ) par golite de semnificatii, straine .Tocmai de aceea copierea lor este condamnata de catre modernisti.Nu avem o eliminare a ornamentului ci o mutare a sa intr-o alta sfera in concordanta cu spiritul epocii. Nu este un proces de negare ci o profunda mutatie necesara.Revenind la cladirea Academiei,ornamentele sale sunt jocul de raporturi si volume, succesiunea de spatii amenajate ce preceda cladirea propriu-zisa. Iata ce afirma in acest sens Duiliu Marcu:” desi aveam o mare inclinatie si chiar usurinta spre desen si pasiune pentru ornamente si décor, totusi am devenit mai tarziu adeptul arhitecturii simple , fara belsug de ornamente care prin justetea proportiilor si armonia plasticii trebuie sa dea ochilor si ratiunii cea mai deplina satisfactie”.

Horia Creanga marturisea intr-un manifest dorinta sa pentru o arhitectura unitara a arterelor principale ale Bucurestiului –arhitectura care ar trebui sa fie constransa sa adere la stilul modern. Tot el afirma la inceput de secol 20 ca societatea trebuie sa fie educata in spiritul arhitecturii moderne si ca aceasta educatie se poate face cel mai usor vazand zilnic mostre de arhitectura moderna (“masele sunt educabile daca le dai posibilitati”). La aproape un secol distanta in timp se poate spune ca a avut dreptate- arhitectura in stil modern lasata in urma de generatia de arhitecti careia ii apartin Duiliu Marcu si Horia Creanga reprezinta o buna lectie de educatie estetica si o valoroasa mostenire careia ii datoram in mare parte viziunea contemporana asupra arhitecturii.

Panouri de identificarea santierului – Praga

Posted on March 27, 2009 by lecitina

La noi in tara ,prin ORDIN nr.63/N din 11 august 1998, se stabilesc care sunt informatiileminimale necesare spre a fi incluse in panoul de santier, dimensiunile scrisului si ale panoului . Informatiile minimale necesare a fi incluse se refera la : numele si datele de contact ale beneficiarului, numele si datele de contact ale proiectantului general si ale constructorului , adresa si denumirea obiectivului, numarul autorizatiei de constructie / de desfiintare , institutia care a eliberat autorizatia de constructie/desfiintare, durata de executie a lucrarilor, data inceperii santierului si cea a finalizarii, o imagine a obiectului de investitie.

In general , in functie de amploarea proiectului, panourile de identificare a santierului contin informatii suplimentare fata de cele minimal stabilite prin legislatia in domeniu. Informatiile suplimentare se refera la numele si datele de contact ale proiectantilor de specialitate si perspective suplimentate ale obiectului de investitii. Totusi, nu rareori se intampla ca panoul fie sa lipseasca fie sa aiba carente de informatii. Exemple in acest sens se pot vedea mai jos.

Nu sunt la curent cu legislatia in constructii existenta in Cehia , totusi atasez mai jos niste poze ale unor panouri de organizare de santier vazute in zona veche a Pragai. Primul exemplu se refera la santierul organizat pentru proiectul de reabilitare a “Charles Bridge”.Chiar si pentru un necunoscator al limbii este impresionant si evident profesionalismul celor care executa proiectul in discutie – pe langa sectiuni de detaliu este anexata o parte scrisa ce pare extras din autorizatia de constructie. Inutil sa mai precizez ca doar zona pe care se lucra in momentul respectiv era inchisa cu plasa metalica podul ramanand accesibil turistilor in ciuda lucrarilor de intretinere efectuate.Un alt exemplu de acest tip se putea vedea in Wenceslas Square unde zonele in care se efectuau lucrari erau bine delimitate in asa fel incat circulatia pietonala sa nu fie afectata.Lucrarile erau continuate chiar si in zilele de weekend seara tarziu.

Inchei cu panoul de organizare de santier afisat langa Salmovskeho Palace.Desi nu contine decat informatii de baza si ca imagine atasata doar o fatada releveu a cladirii, totusi aspectul este foarte grafic si elegant, potrivit cu zona istorica in care este panoul plasat. Grija fata de fondul vechi construit este manifestata in acest caz tocmai de discretia si simplitatea graficii folosite.Dar despre atitudinea cehilor fata de cladirile patrimoniu si trecut in general…intr-un post viitor.

pe strada Berthelot

Posted on December 16, 2008 by lecitina

Cladirea din pozele ce urmeaza se afla pe strada General Berthelot, actuala Nicolae Balcescu, in centru vechi al Galatiului.Ea este una dintre putinele case vechi inca pastrate pe strada Balcescu.Dintre cladirile invecinate ei, in sistem insiruit, se pastreaza casa de mai sus ,construita in regim p+1. Vecina de mai jos, o cladire p+m , mai este astazi vizibila ca urma pe calcanul descoperit al cladirii p+2.

http://punctedefuga.wordpress.com/wp-admin/post.php?action=edit&post=357&_wp_original_http_referer=http%3A%2F%2Fpunctedefuga.wordpress.com%2F&message=1

http://punctedefuga.wordpress.com/wp-admin/post.php?action=edit&post=357

galati-old-house-21

strada-berthelot-mare-copy

galati-old-house-4

In ciuda schimbarilor pe care timpul le-a imprimat in mod inevitabil asupra cladirii, functiunea comerciala de la parterul sau s-a pastrat. Desigur tamplaria veche a fost inlocuita cu tamplarie pvc ieftina iar panourile publicitare au mai pierdut si ele din calitate.Alaturi de asta, s-a facut trecerea de la mici ateliere de ceasornicarie si bijuterii catre magazine ieftine de confectii de calitate proasta.

Se pastreaza in mod interesant pana astazi vechile burlane cu forma lor ciudata departata de corpul cladirii, se pastreaza la etajele superioare tamplaria veche , elementele de feronerie (jardinière la ferestre) si elementele decorative din zona cornisei.

Decoratiile cu motive florale din ipsos au fost in fapt si primele care mi-au atras atentia.Recunosc ca, desi frumoase, ele mi-au parut o aparitie insolita a carei filiatie mi-este necunoscuta.

Din aceasi perioada si pe aceeasi strada am mai observat alte doua cladiri, similare prin compozitia fatadei, tamplaria de lemn folosita si desigur decoratiile cu motive vegetale.

Prima cladire, foarte apropiata ca limbaj architectural cu prima prezentata aici, este construita in sistem p+1. Decoratiile sunt prezente si aici preponderent in fasia superioara a fatadei, in apropierea corinisei.Compozitia fatadei nu arata existenta in trecut a vreunei functiuni pubilice sau comerciale la parterul cladirii.

decoratii-fatada-galati-3

A doua cladire prezinta decoratii atat cu motive vegetale cat si antropomorfe. Ele sunt regasite atat in zona intrarii principale cat si la parapetul balcoanelor. Parapetul balcoanelor, aflat intr-o stare de degradare accentuata, este realizat din beton armat.

In legatura cu limbajul decorativ prezent in primul si al doilea exemplu, vroiam sa fac o paralela cu motivul funzelor de castan prezentat de Marius-Marcu Lepadat in volumul “Fetele ornamentului, arhitectura bucuresteana a secolului 20”. Acest motiv , prezent in arhitectura anilor 20’ din Bucuresti, desi nu este o tema clasica a ornamenticii, se asociaza ( de catre autorul citat) mai curand cu limbajul Art Nouveau.

In privinta celui de-al treilea exemplu vad unele similaritati cu limbajul ornamental folosit in Bucuresti in cazul cladirii cinematografului Dacia ( fost “Alexandru Popov”, fost “Marconi”). Acesta a fost construit in anul 1905 – cateva poze care sa sustina comparatia mai jos via “bucurestii vechi si noi”

dacia11

luata de aici

dacia-marconi-cinema

luata de aici

Noua gara Galati

Posted on December 7, 2008 by lecitina

Povestea garii Galati am aflat-o cel mai detaliat de pe un site.Rezultatul finit l-am vazut insa inainte sa stiu aceasta poveste.
Gara este situata in vale, tot dealul care coboara catre ea fiind in reconstructie. Strazile sunt in parte inca pavate cu piatra cubica travesata de sinele de tramvai iar lateral din loc in loc se mai vad cladiri apartinand fondului vechi construit.
Cladirea noua a garii pare disproportionat de mare fata de importanta Galatiului ca punct nodal feroviar.Constructia al carei proiect a demarat in plina guvernare PSD pare a fi fost un aranjament prea putin transparent din care nu se stie exact cu cat anume a fost platita firma de constructii care a executat proiectul.Firma de proiectare de arhitectura nu am resuit sa o descopar ( dar as aprecia orice indiciu in acest sens daca se inatmpla sa stie cineva).
Imaginea ansamblului este foarte agresiva si persistenta. Intrebarile se pun astefel din mai multe puncte de vedere.
Judecand cladirea strict din punct de vedere al exprimarii plastice , se produce o cacofonie legata de folosirea improprie a limbajului caracteristic structurilor metalice . Structurile reticulate sunt constructii ce permit deschideri ample, au nevoie doar de sustineri punctuale, nu necesita grinzi intrucat ele in sine sunt puternic rigidizate prin intermediul legaturilor triangulate.Pentru acoperirea cladirii garii s-a ales un asemenea tip de structura tocmai din aceste motive.Insa gara avea desigur nevoie de o serie de spatii tehnice si astfel pe nivelul sau inferior s-a realizat o structura secundara fata de cea de sustinere a acoperisului – in cazul de fata structura aleasa a fost una din beton armat. Felul in care cele doua sisteme structurale – structura de sustinere a acoperisului si structura portanta a fatadei pe de-o parte si structura de beton a zonei de spatii tehnice pe de alta parte– se leaga intre ele este mai mult decat nefericit. In primul rand senzatia de lipsa de armonie este data de butaforiile structurale folosite – stalpi si grinzi false fara nici un rol structural real. In al doilea rand diferenta de scara evidenta intre dimensionarea golurilor din zona tehnica si fatada cortina retrasa cu care se inchide cladirea garii da senzatia ca intraga zona tehnica a scapat proiectului initial si a fost improvizata si anexata ulterior. gara-galati-2

Din punctual de vedere al proiectarii de instalatii intebarile si observatiile principale se refera la rezolvarea scurgerii apelor pluviale si a pozitionarii instalatiilor de aerisire.Este evident ca o acoperire pe o suprafata precum cea a garii din Galati va avea nevoie sa colecteze un volum mare de ape pluviale, totusi “ritmarea” fatadei cu burlane de scurgere pe fiecare pas structural pare o gafa cu atat mai mare cu cat se intampla pe fatada principala si in dreptul accesului principal.Probelma “aparentei” rezolvarii instalatiilor este prezenta si pentru instalatiile de gaze.

galati-5

gara-galati

La interior problemele raman aceleasi – instalatiile de ventilatii raman perfect vizibile, articularea spatiilor tehnice de structura de sustinere a acoperisului este neindemanatica.
Toate releva o proasta corelare intre specialitati si o prea subreda adptare la folosirea unor materiale si sisteme structurale diferite ca tehnologie si expresie arhitecturala fata de cele traditionale.
Si cateva imagini menite sa sustina textul de mai sus:

galati-4

gara-galati1

galati-6 galati-3

locuinta dom

Posted on December 1, 2008 by lecitina

Pentru ca vorbeam in ultimul post despre locuinte ecologice pe modul geodezic, aduc astazi in discutie o alta varianta practicata inafara – locuintele tip dom din placi de polistiren expandat.

Recunosc ca nu eram familiarizata cu acest sistem constructiv, singura locuinta oarecum similara ca tipologie pe care o stiam era proiectul “igloo” realizata de domnul architect Serban Sturdza in Sinca Veche , proiect prezent in cadrul bienalei de arhitectura de anul acesta. Locuintele dom din placi de polistiren expandat (Styrofoam) le-am descoperit cu ajutorul unui articol din numarul 2 al revistei “Real Estate”. Am gasit cateva probleme destul de serioase legate de articolul pomenit mai sus :

-autorul articolului are probleme serioase in a intelege diferenta intre materiale folosite pentru sistemul structural al unei case si materiale de constructie

-pozele nu au sursa atribuita

-textul articolului in sine este in mare parte o traducere a materialelor gasite aici si aici.

Totusi este de apreciat gestul de a pune in lumina o tipologie de locuire si un sistem constructiv mai putin popular in mediul autohton.

Judecand avantajele aceste structuri fata de structura geodezica putem puncta:

– montare mai usoara si mai rapida

– posibilitati ceva mai mari de amenajare a spatiului interior

– practicarea de vitraje mai lesnicioasa prin intermediul unor lucarne neconditionate de structura traingulata a domurilor geodezice.

– comportare foarte buna (datorata sectiunii constructiei) la actiunea eoliana

Alte argumente in favoarea acestui tip de locuinta ar fi:

– materialul folosit este environmentfriendly – nu necesita consum de lemn si nu provoaca deci defrisari de zone impadurite

– avantaj in fata riscului la rugina (comparative cu structurile dom metalice), putrezire si actiunea insectelor (comparative cu structurile din lemn)

Ca alcatuire structurala casele se compun din placi de polistiren cu grosime de aproximativ de 17.5 mm. Acestea sunt asamblate in forma de calota (placile curbe) dar exista si varianta de structuri geodezice (placile drepte), caz in care muchiile sunt rigidizate cu beton.In ambele cazuri suprafetele obtinute sunt “camasuite” si ulterior finisate.

Desigur exista ca si in cazul locuintelor cu modul geodezic posibilitatea de cuplare a mai multor domuri, cat si cea de inglobare a unui dom intr-un ansamblu complex (care poate sa include si portiuni construite in tehnici traditionale).

Dezavantaje fata de structurile geodezice ar fi:

– amplasarea mai dificila (dar probabil nu imposibila ) a panourilor solare datorita suprafetei curbe de inchidere

– posibilitati mai limitate in adaptarea la teren – pozitionarea casei pe teren nu se poate face decat in conditiile unui teren plan (locuintele geodezice au avantajul amplasarii pe un teren accidentat – a se vedea postul anterior pentru detalii )

Strucurile dom din polistiren sunt foarte raspandite in special in USA si Japonia iar ele sunt folosite atat pentru locuinte individuale cat si pentru module de cazare in cadrul complexelor loisir.

Un exemplu celebru de locuinte dom a fost in America ansamblul “Dome Village” conceput ca locuite sociale pentru categoria defavorizata si/sau nonconformista. Arhitectul care a conceput modulele de locuire a fost Craig Phillip Chamberlain. Proiectul a fost interupt in 2006. Aici pentru site-ul de prezentare a proiectului

In Japonia exemplul cel mai bine cunoscut (cel putin de mine) este cel oferit de “Aso farm Village”situate in Kyushu ( a 3-a insula ca marime a Japoniei ) si incluzand pe langa 480 de locuinte o serie de centre de recreere si magazine.

Si in incheiere iata cateva realizari reusite realizate folosind acest sistem constructive:

Si cateva posibilitati oferite de structura data pentru expresia arhitecturala a spatiului interior.

locuinta cu modul geodezic

Posted on November 20, 2008 by lecitina

In conditiile in care criza economica se face tot mai simtita ideea achizitionarii unei locuinte ridica noi si noi semne de intrebare . O prima constatare este evidenta ca fondurile disponibile prin sistemul de creditare au fost mult reduse (impreuna desigur cu accesul insusi la sistemul de creditare). A doua problema care se pune acum in lumina noii situatii economice este vis-à-vis de ideea de durata – raportul intre perioada de timp acordata rambursarii creditului si perioada de timp in care locuinta este considerata adecvata cu dimensiunile si aspiratiile familiei sau persoanelor care o achizitioneaza. Daca perioada de creditare este in general de 25 -30 ani (durata autoimpusa de persoanele ce contracteaza creditul in virtutea dorintei de a obtine o rata cat mai mica si a unei sume de creditare cat mai mare) asteptarile unei familii sunt mult mai complexe si greu de anticipat/cuantificat in timp.

Din aceste puncte de vedere o alterntiva foarte interesanta este cea oferita de Star Dome. Firma ofera spre vanzare structuri geodezice construite din lemn pe dimensiuni standard. Diametrul sectiunii zonei utile porneste de la 2.5 m la structurile cele mai mici si ajunge pana la 8.15 m la cea mai mare varianta. In mod corelat , suprafata utila variaza de la 4 la 50 mp. In plus Structurile tip XL si L , cu diametru de 8.15 respectiv 6.52 m , pot beneficia de o supanta care mareste suprafata utila cu aproape 50%.

Dintre avantajele nete prezentate de optiunea casei modul geodezic se numara :

O flexibilitate deosebita atat in amenajare interiorului cat si a dimensiunii casei in functie de modulele alese spre interconectare. In acelasi timp si golurile de ferestre pot fi adaptate la dorintele beneficiarului (ca suprafata) si pot fi modificate in timp (ca pozitie).

Posibilitatea alegerii oricarui tip de teren indiferent de proprietatile acestuia ( nivel apa freatica/ declivitate) – modulele pot fi asezate pe teren, pot fi asezate suspendat deasupra terenului sau pot fi chiar si ingropate in pamant. In directa consecinta costul terenului este mai redus iar posibilitatile de alegere a terenului mai variate
Acceptarea ideei de evolutie in timp a familiei – pe masura ce familia creste si/sau posibilitatile financiare sporesc, noi module geodezice pot fi adaugate la locuinta.
Locuinta este o constructie eco – se merge pe ideea de interventie minimala asupra sitului ,de economie de materiale si pe standardul de casa pasiva care nu are nevoie de sisteme traditionale de incalzire racire.
Costuri relativ mici comparativ cu o locuinta traditionala si posibilitatea montarii casei chiar de catre beneficiar intr-un timp relativ scurt.
Un spatiu interior cu o atmosfera aparte generata de geometria constructiei
O buna comportate la seism , obtinerea unui spatiu liber mare fara puncte de sustinere intermediare sau grinzi.

In plus fata de aceste avantaje absolute evidente , producatorul ofera si o serie de documentatii ce pot sluji la intocmirea unui studiu de fezabilitate pentru adoptarea acestei solutii constructive.

Daca totusi incercam sa gasim si dezavantaje ale locuintei geodezice acestea ar putea fi:

Dificultati in mobilarea spatiului interior rezultate din forma sectiunii suprafetei utile.
Dificultati in montarea de pereti despartitori usori – in absenta unei supante pereti care sa separe perfect 2 spatii in interiorul unei structure geodezice vor avea un profil neregulat greu de realizat pe santier
Datorita structurii reticulate a construtiei va fi greu sa fie operate goluri (ferestre sau usi) cu prea multa libertate sau de dimensiuni mari.
Disfunctionalitati legate de partiul casei rezultate prin asamblarea mai multor module geodezice – exista o sansa destul de mare ca rezultatul sa fie de tipul casei vagon.
Opozitia relativ transanta intre spatiul interior si spatiul exterior – este greu de imaginat un spatiu care sa realizeze tranzitia/medierea intre cele doua, de tipul spatiului deschis si acoperit (pridvorul).Filiatia la tipologia igloo-ului explica destul de limpede acest raport interior /exterior.

In opinia mea toate dezavantajele sistemului geodezic pot fi depasite si toate avantajele pot fi maximizate cu doua conditii simple si oarecum evidente : – inventivitate si asumare a unui stil de viata total diferit de ceea ce am fost invatati sa stim si sa asteptam de la o locuinta. Este oricum un semnal pozitiv existenta pe piata a unei asemenea oferte care reprezinta in ultima instanta mai mult decat o solutie economica de locuire. Este un nou mod de a gandi ideea de locuire, de intelegere a unui nou statut (si evolutie implicita) al familiei contemporane , de a re-evalua factorul durabilitate si economie a energiei in virtutea curentului eco. Este un pas catre nou si evolutie.

Deprinzand modestia

Posted on November 13, 2008 by lecitina

Lectia de arhitectura oferita de arhitectul Angelo Roventa in cadrul conferintei organizate de Kludi Studio in colaborare cu revista Arhitectura indeamna la re-evaluarea raportului intre conceptul architectural , integrarea urbana si expresia volumetrica.

In viziunea d-ului architect Roventa arhitectura devine o expresie plastica a unui mod de a trai ( ideea de “locuire poetica” cu care s-a incercat sa fim obisnuiti in facultate in orele teoria arhitecturii pare perfect pusa in scena in opera domniei sale) . “Coaja” cade pe un plan secundar subordonata punerii in scena a unei ipoteze de locuire si de locuire in mijlocul celorlalti.Ea este o negociere intre spiritul practic, conditionari legate de sit si de un scenariu de viata determinat de personalitatea beneficiarului si a locului . Arbitrii cu drept de veto sunt pragmatismul si umorul .

Cateva din temele de gandire pe care le-a oferit conferinta au fost:

–Economia de mijloace de expresie si relationarea cu cadrul urban – minimalism expresiv dublat de o gandire holistica a arhitecturii ca spatiu locuit si locuibil.

Completarea implicita dar neexprimata de architect ar fi fost ideea ca arhitectura care nu isi propune sa fie estetica sau sa se subordoneze unui cadru urban construit este posibila doar in conditiile unei culturi si traditii (a locuirii ) asumate.

Este interesant de vazut in paralel , felul in care in locuri in care nu exista o cultura a locuirii ( si Bucurestiul ofera multe exemple) locuintele incearca sa aiba in sine o individualitate proprie, stridenta si autonoma fata de cea a locatarilor sai.

–Arhitectura low budget – folosirea unor materiale in genere desconsiderate si mai modeste (cel putin aparent) ca expresie plastica

Un exemplu practic in care tehnica constructiva a fost schimbata pe parcursul executarii casei datorita atat factorului economic (alegerea unor materiale mai ieftine) cat si pe motive de expresie a fost o lectie importanta de asumare a ideii de maleabilitate a proiectului de arhitectura cat si de asumare a lipsei de finalitate in activitatea de proiectare.Toate modificarile proiectului fac parte integranta din personalitatea sa iar tabu-uri de genul necompatibiliatii unei scari de beton in interiorul unei structure de lemn nu isi au locul.

Un alt element de luat in considerare este perceptia reala a materialului pus in opera.Un material , chiar si ieftin , dar a carui tehnica este stapanita si corelata cu specificul spatiilor poate face diferenta intre un spatiu riguros corect si unul profund asumat si semnificant.

–Reconsiderarea partiului de arhitectura in cadrul proiectelor de locuinte colective respectiv locuinte sociale

D-nul arhitect Angelo Roventa prezinta un proiect de locuinte sociale care in loc sa mearga pe ideea de spatii de locuit mici si procent de spatii verzi redus recurge la alegerea de solutii constructive ieftine si usor pe pus in opera pastrand spatiile verzi si un regim scazut de inaltime.

O alta propunere adusa este cea a masinii de locuit reinventate. Locuinta nu este un spatiu riguros impartit in zona de zi respectiv zona de noapte.Ea este un rezultat al raportului (variabil) intre spatiile fixe (determinate de instalatii sanitare) si cele mobile.Se promoveaza ideea comprimarii spatiilor in virtutea observatiei simple ca functiunile diferite inglobate intr-o locuinta nu sunt folosite simultan.

–Reconsiderarea factorului durabilitate– arhitectura eco.

Principiul este aplicat cu success in constructia salii atelier in completarea Teatrului National Iasi.Constructia cub din lemn este conceputa in ideea de economie maxima a materialelor si tehnicilor de constructie.Este asumat statutul de provizorat cat si ideea de reutilizare a constructiei prin mutarea ei ulterioara in alta locatie si adaptarea utilizarii la necesitatile locului .

-Alternative (neconventionale) constructive

Cel mai bun exemplu este locuinta container obtinuta prin asamblarea unor module de dimensiuni standard.Sunt eliminate costurile proiectarii de structura si reduse costurile rezultate din utilizarea materialelor traditionale de constructie in beneficiul confortului si dimensiunilor spatiilor locuite.

Ceea ce pune insa semne de intrebare este reactia unei (bune) parti din auditoriu.In buna traditie in care facultatea ne-a invatat intrebarile fata de un discurs mai curand poetic decat programatic au fost preponderant functionaliste.

Intrebarea insa s-ar pune altfel – in ce masura spatiile din locuintele colective ale anilor 80 , categoric functionale si eficiente ca dimensionare si relationare, reusesc astazi sa ne reprezinte. Si, dupa cum spunea arhitectul Angelo Roventa, cat este oare de natural si sanatos ca in decurs de mai bine de 70 de ani , in ciuda tuturor schimarilor de viata si mentalitate (traduse atat de bine la nivelul volumteriei cladirilor si sistemelor constructive folosite), totusi partiul de arhitectura si scenariul de viata inlgobat in acesta sa ramana in linii mari identic.

Strada Petru Maior 31 (sau istoria asigurarilor in Romania)

Posted on November 8, 2008 by lecitina

Am inceput sa caut in momentul in care , acum ceva timp, ajungand in Braila in zona veche a orasului, am vazut o cladire ce avea prinsa o placuta metalica de fatada catre strada. Cladirea facea parte din categoria cladirilor construite doar pe un parter suprainaltat , dupa toate aparentele o locuinta tip vagon .Decoratiile in stil eclectic o plasau destul de clar la sfarsit de secol XIX inceput de secol XX. Placuta metalica, ruginita si partial rupta , avea inscriptia “GENERALA- Asigurare Romana” alaturi de un logo reprezentand doi lei.

Primele cautari au relevant existenta incepand cu 19 martie 1897 a Societatii Romane de Asigurari Generale in Braila ( cel mai mare oras comercial la vremea respectiva din tara). Societatea detinea capital romanesc prin participarea Bancii Marmorosh Blank la investitie. Din anul 1899 societatea isi muta sediul la Bucuresti si isi schimba numele in GENERALA-Societate Românã de Asigurări Generale ( textul gasit si pe tablita de la care au inceput cercetarile). Sediul bucuresten al societatii este o cladire emblematica pentru zona veche a orasului, actualul sediu general BCR.

Pana in anul 1935 Societatea devine tot mai importanta in contextul economic romanesc , ea devenind actionara la o serie de alte societati precum: Dacia-România, Steaua României, Prima Ardeleană. La vremea respectiva asigurararile de bunuri vizau in principal ramurile incendiu si transport. Evolutia activitatii de asigurare era reglementata prin urmatoarele acte normative: Codul Comercial din 1886, Legea privind constituirea şi funcţionarea întreprinderilor private de asigurări din 1930, Decretul lege din 1941 privind interzicerea constituirii de noi societăţi de asigurări în România (mai multe despre istoricul asigurarilor in Romania aici).

Dupa anul 1948 Societatea este obligata sa se retraga de pe piata statelor est-europene .Revenirea se face in anii ’90 sub titulatura :”Generali Group”.

Logo-ul firmei, regasit si pe sigla din strada Petru Maior, nr. 31 reprezinta Leul sfantului Marcu , simbol venetial. Simbolul este prezent incepand cu anul 1881. Inclin sa cred ca logo-ul de pe tablia de pe casa din Braila reprezinta o perioada de tranzitie intre cea in care logo-ul societatii era reprezentat de 2 vulturi (simbolul casei Habsburgilor – caci firma este la baza una cu capital austriaco-italian) si cea in care s-a trecut la simbolul leului (pastrat pana in ziua de astazi de Generali). Pentru o istorie mai detaliata a grupului Generali aici si aici . Pentru o istorie a logo-ului societatii aici.

Locuinte colective de lux

Posted on November 1, 2008 by lecitina

Pentru segmentul mediu de cumparatori (tot mai greu definit atat prin venituri cat si prin nivel de instruire si evolutie a carierei in timp) targetul la nivel imobiliar este oarecum simplu si conditionat de nivelul maxim de creditare accesibil.Suma accesibila este intre 120.000 si 140.000 euro in medie, bani care inseamna fie credit imobiliar/ipotecar pentru locuinte medii noi sau vechi sau alternative teren+ casa construita in regie proprie.Pentru segmentul de lux in schimb, optiunile sunt mai greu previzibile.

Una dintre ele ramane insa ideea de locuinta intr-un ansamblu residential.Principalele diferente intre un apartament intr-un anasmblu rezidential adresat clasei de mijloc si unul de lux se refera la:

– procentul de ocupare a terenului (cladirile sunt mai putin dese iar spatiile verzi ocupa o suprafata mai mare)

– regimul de inaltime

– suprafata utila a apartamentelor

– calitatea finisajelor

– o mai mare varietate de partiuri de apartamente

– includerea in prêt a designului interior si a mobiliarii apartamentului

– utilizarea unor tehnologii constructive mai speciale dar si mai scumpe capabile sa ilustreze o identitate vizuala a constructiilor compatibila cu pozitia sociala a locatarilor si gradul lor de educatie

– situarea intr-o zona mai centrala sau mai bine cotata pe piata imobiliara

– dotari speciale incluse in proiect.

In cazul proiectului “Stejarii” un argument adus in plus pentru alegerea sa este cel de “exclusivitate” :- nu discutam despre un ansamblu ci de un “club” residential unde locatarii existenti in cazul vinderii unui apartament vor putea sa selecteze un nou “pretendent” la cumpararea sa.

Locatia este si ea una speciala – in mijlocul unei paduri de 200 de ha, protejata – ansamblul ocupa locul unei vechi intreprinderi dezafectate (dar care a oferit ca baza de lucru o infrastructura de acces).Este desigur de vazut daca respectiva padure va avea si ea soarta altor zone impadurite din jurul Bucurestiului, in prezent defisate intens si inlocuite de mall-uri, zone rezidentiale si cladiri de birouri.

Optiunea insasi de a proiecta locuinte de lux ca locuinte colective poate parea la prima vedere ciudata. Totusi, in conditiile in care principala problema a oricarei zone residentiale din Bucuresti este imprevizibilitatea evolutiei vecinatatilor ( mai ales in absenta unor proiecte de dezvoltare urbanistica si a unei accentuate tendinte de nerespectare a regulamentelor existente) decizia pare bine fundamentata.

Logica deciziei ca locuintele de lux sa se retraga intr-un ansamblu de locuinte colective este de a asigura macar un cadru unitar si in oarecare masura de sine statator.

Totusi sa enumeram acum minusurile proiectului.

1.Identitatea vizuala

ca ansamblu: avand in vedere ca discutam de un proiect rezidential de lux era de asteptat un proiect mai “custom made” cu o identitate mai pronuntata si ca ansamblu dar si pentru fiecare cladire in parte.Astfel, desi se spune ca exista o mare varietate de apartamente, planurile/sectiunile de cladiri la rosu sunt aproape identice pentru toate cele 19 blocuri din asnsmblu. Ce inseamna asta ? – simplu : un cost mic pentru proiectarea de structura (neafectata de partitiile usoare variabile vandute drept produse de lux) si desigur mai putine batai de cap (in planificarea parcajelor de subsol si utilizarea eficenta a suprafetei terenului).

2.Relatia fondului construit cu spatiile verzi.

relatia intre spatiile verzi si cladiri este artificiala – in sensul ca el nu va fi folosit niciodata in felul in care este ilustrat in brosura. Gradinile de parter foarte probabil nu vor fi folosite si mobilate dupa cum arata prezentarea grafica intrucat gradul de intimitate oferit de o gradina inconjurata din toate partile de blocuri p+4 (indiferent cat de exclusivist este ansamblul) este minim. In plus foarte probabil copacii prezentati in brosura vor ramane doar la nivel de prezentare – subsolul ce gazduieste spatiile tehnice necesare unor dotari precum locuinte ( centrale termice, adaposturi antiaeriene, boxe si nu mai putin 1000 locuri de parcare + calea de rulare) bazine de inot ( statie hidrofor ,etc) si restaurante va fi in mod sigur de o suprafata comparabila cu cea construita la sol totala. In acest context copacii vor putea fi plantati doar punctual ( in zonele fara subsol) sau cu mari eforturi tehnice.

3.Contextualizare:

nu exista o adaptare la sit care s-ar fi putut traduce printr-o relationare a spatiilor verzi din interiorul ansamblului cu padurea in care este inserat proiectul.

4.Partiu de arhitectura – concept locuire:

Judecand partiurile de arhitectura prezentate pe site-ul oficial – se observa ca dincolo de o repartizare riguros corecta a spatiilor ele nu difera de apartamentele dintr-un ansamblu oarecare decat prin dimensiunea spatiilor.Exceptia o fac doar apartamentele tip loft aduc un scenariu nou de locuire prin introducerea piscinelor si a teraselor.

Luna octombrie a insemnat prezenta proiectului in doua reviste de specialitate : Igloo si Real Estate (revista aflata la primul numar ce a folosit proiectul Stejarii pe post de cover story).

Este cel putin ciudata introducerea prezentarii promotionale de proiecte rezidentiale intr-o revista de arhitectura , in special in conditiile in care prezentarea aproape face abstractie de proiectul de arhitectura si conceptul architectural. Totusi semnalul este clar – ruptura existenta in prezent intre arhitectura de semnatura si productia imobiliara este prea mare. Si dupa cum spune Serban Sturdza intr-un interviu din acelasi numar al revistei Igloo:

“Constructia si arhitectura sunt doua lucruri complet diferite (…)daca industria imobiliara nu are atribute care sa satisfaca partea de arhitectura, calitatea spatiului facuta astfel, ca afacere pura, este o enorma greseala si plata acestei greseli se va face in curand de catre foarte multa lume, care n-o merita.”

puncte de fuga

pentru a construi o perspectiva corecta trebuie sa stii cum sa fixezi punctele de fuga